Milogii

Cu pantalonii suflecați, milogii goi până la brâu, spală
butoiul în gârlă. Butoiul șef. Spală fostul
butoi plin cu elemente care
au condus vremurile! Acum e golit. „Cât a fost el
lele, plin cu elemente egoiste, devoratoare,
oarbe și necugetate” — până

a fost cu totul golit, băut până la fund: butoiul șef.
Acum e spălat în gârlă, în fața tuturor,
să se vadă la lumina zilei ce înseamnă viața, că până
aici i-a fost. Și că totul e trecător.
Fiecare doagă a lui e frecată cu pucioasă de milogii care
miros a băutură:

mai urma ca mănăstirile să fie transformate în
cabarete, zice unul din ei,
făcându-și cruce. Că tot ce e ascuns în acest fel, va
redeveni vizibil. După care
continuă:

natural, la toamnă, butoiul ăsta, șef, va fi iar umplut.