Ce miros înţepător emană realul dinspre mare,
când algele discordante putrezesc răbdătoare,
– legănare spre stânga, legănare spre dreapta –,
iar aricii-de-mare agită lanternele-lui-Aristotel,
când chiuiesc vâslaşii, retezând rostul răchitei,
când părerile ghimpoase învârt roţile solare,
când toamna nazală dă fiori unui triceratops,
iar, din câmpiile nescrise, sinteticul stă mereu la pândă… !
Glodificarea-i în toi, lucrează în trei schimburi,
măldăreşte, pripite, ultimele păstăi genetice,
vânează fisurile privirii – puhave vopseluri pentru nimburi –,
spârcuieşte hainele de piele, de blană, gulerele opulente,
lecuieşte onduleurile semeţei gherghine literare,
iar noi, acar trubaduri, acar lei-de-mare,
furaţi de răspântii, de iarba-surpăturii, de grafologie,
tot reglăm algometre, şirul lui Fibonacci, pentagrama
trandafirului, concepţia scaieţilor despre perfecţiune,
melopeile turbinelor toroidale, ciorchinii de lăudători,
foarfecile spiritului şi plinul de sine, pralinele belgiene,
unghia retractabilă a invidiei, hârbăriile lăcrimărilor
şi rimele sămânţoase, haosul de unică folosinţă,
lapalisadele deceniilor smintit suturate, dar mai ales
şamota, însilozările, meremetiselile, setea de nimic…
“Neurosis is the inability to tolerate ambiguity.”
Acupuncturală, dimineaţa soseşte întotdeauna la timp…
Doar seara intersiderală se lasă descântată platonic
înspre lunga noapte pseudointelectuală… Ding-dong !
Împreună tăiem cordonul ombilical al amintirii.
Gabriela Pachia 21.01.2022
Algometru
