Cristina Crețu
10.01.2021
O barcă plutind
Am o amintire: eu – în chiloți, într-o barcă, pe apa Herăstrăului. Rochia mea albastră stă agățată de acoperiș și o pierd. Dacă stau și mă gândesc bine, Copilăria mea a fost ca rochia albastră: A [...]
03.01.2021
Nepoata lui Moromete
(interviu acordat Ninei Marcu, pentru Macarons la prăvălie, decembrie 2019) ,,M-am gândit, azi – nu ştiu, poate pentru că, pentru mulţi dintre noi, e moment de aduceri aminte – să ne întoarcem cu [...]
27.12.2020
Am filmat cu ochii strada
Anul trecut, într-o zi de toamnă, așteptam pe cineva la Universitate, să-mi aducă niște reviste. Stăteam rezemată de buza unui suport din ciment, plin cu pământ, cu iarbă crescută deasupra. [...]
20.12.2020
Gustul dulce al libertății
Tata și mama erau în curtea din spate și stăteau pironiți locului. Abia îndrăzneau să se privească. Erau amuțiți: iapa noastră scăpase. Cuprinsă de beția libertății, alerga până în fundul curții [...]
13.12.2020
Uraganul
Când m-am măritat, de fapt, când am fost ademenită să fac pasul acesta, în casa în care eram, a venit într-o zi un tânăr în vizită. Să fi avut treizeci, treizeci și ceva de ani: Florin al Chirii. [...]
06.12.2020
Când schimbi aerul
Munceam, munceam, cu ani în urmă. Aveam exporturi, teancuri de acte, drumuri. Șeful mă îmbărbăta. „Lăsați, că veniți în Iran, mai schimbați aerul.” Și îl schimbam. Odată am stat 24 de zile. Era [...]
29.11.2020
Sunt un om singur
Uliței noastre îi spune acum Aleea Școlii. Gardul roșu al lui nea Marin al babii Crisii a căzut. Singurătatea intră de-a dreptul. La noi, e pustiu, la Gica, la țața Petra, mai sus, la baba Dina… [...]
22.11.2020
Ulciorul
Noi, la câmp, beam apă dintr-un ulcior mare. Ținea apa rece. Vin odată acasă și părinții m-au luat să săpăm porumbul. Mâncare nu am luat, am zis că nu aveam să stăm mult timp, așa, să văd și eu [...]
15.11.2020
O clipă de sinceritate
,,Nu mai are lumea tați!”, îmi zicea unul odată, pentru că tot am scris despre bietul tata. În primul rând, a fost tata. Două sentimente s-au împletit în sufletul meu: iubirea necondiționată și [...]
08.11.2020
Pădure nebună
În serile de iarnă, tare mult îmi plăcea când îmi povestea mama despre vremuri de demult, despre familia ei, câte şi mai câte. Lumea era mult mai simplă, cinstită şi mai deschisă prin anii ’40 – [...]
