Cristina Crețu 
Tata și mama erau în curtea din spate și stăteau pironiți locului. Abia îndrăzneau să se privească. Erau amuțiți: iapa noastră scăpase. Cuprinsă de beția libertății, alerga până în fundul curții și înapoi, apoi tăia grădina, își schimba direcția după cum voia. Vântul îi umflase coama și părea un cal neasemuit de puternic. „Las-o, a zis mama, să nu-și înțepe burta în vreun arac”. Atunci când trecea pe lângă ei, parcă se auzea un vuiet. Ah, gustul dulce al libertății! De-ar fi fost curtea mai mare! I-ar fi trebuit un câmp întreg.
După ce a dat ocol de mai multe ori, toată spumă, s-a oprit lângă tata și, cuminte, s-a lăsat dusă la iesle. Tata a legat-o din nou, pipăind bine fierul care intra în belciug.
Cu buzele moi apuca lujerii cocenilor de dinainte, puși ca un premiu. Cunoscuse libertatea, de-acum avea să o uite încet-încet.
Vântul liber îi mângâia coama udă.
