Camelia Florescu
25.01.2017
Cine eşti, străine?
Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi? Gândurile mele, amintirea lui, Celui pentru care viscolul de-afară Mă mai poartă încă peste mări hai-hui? Cine eşti străine? Ăste rupte crengi Pomul tot [...]
03.01.2017
Timpul se zidește-n noi
Timpul trece, timpul vine, timpul se ascunde-n noi Ore multe, adormite ca miresele-mbătate Fără spaimă sau emoţii, fără veste despre noi Timpul trece, timpul zboară şi nu vine înapoi [...]
19.12.2016
Între un foc nebun şi-o lacrimă de fată
Nu-mi amintesc decât de-ncrâncenarea noastră De păru-mi răvăşit ca floarea de glicină De luna agăţată mare şi albastră Peste-amintirile care urmau să vină Nu-mi amintesc decât de cioburi [...]
08.12.2016
Aproape clepsidră, aproape șuvoi…
Aproape de tine, aproape imună În gânduri nu mai este loc de iubit Se sparge de ziduri un gând nerostit Mă-neacă o spaimă de toamnă nebună Aproape de ape, aproape de mal În gânduri mai arde o [...]
22.11.2016
Poate c-am să rămân şi-am să mai fiu…
Eu sunt această claie de-aiurări ciudate Eu sunt această minte-n colţuri şi cum ştiu Că fără mine-n rostul vieţii mele nu se poate Poate c-am să rămân şi-am să mai fiu Eu sunt această spaimă [...]
29.09.2016
După ce mă dai uitării ….
Descreţeşte-mi faldurile acestei toamne, Să curgă-n râuri de floarea soarelui Spre întrebările din mine , Spre ziditele cuvinte strânse-ntre dinţi Şi-ntre buze ce n-au sărutat icoane (Dar nici [...]
