Camelia Florescu
01.11.2017
Aceste săbii mute
Acestor săbii mute, răsucindu-se în carnea timpului nostru Le-am ascuțit tăișul în podul palmelor lunii Și le-am auzit cum pătrundeau în grinda cerului. Ele mi-au frânt zborul uneori când te [...]
20.09.2017
Dragoste cu ferestre deschise…
Cu genele de iarbă și-așteptare Cu ochii de trifoi topit pe geam Îmi amintesc de mine în vâltoare Cum ierni tocmite aspru, răscoleam Cu nestiută verde nemurire În carnea noastră despicând [...]
01.08.2017
Poem despre o consoană bolnavă
Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului. Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru, Niciodată nu [...]
04.07.2017
Ca doi copaci
Ca doi copaci dac-am fi fost Despăduriți și fără rost N-am fi –nfrunzit, rod nu aveam Fără iubirea prinsă-n ram De-am fi fost râuri fără mal N-am fi purtat nimic pe val Nu coboram lin [...]
08.05.2017
Sub cercul ce se-închide
Și crește întrebarea din floarea de sub sân, Iar inima-mi turbată ce rupe ziua-n două, Mă-îndeamnă să te-adulmec, înfometat, hapsân Și să te sorb, iubito, ca pe un pumn de rouă. Din [...]
29.04.2017
O noapte pe Dunăre
În noaptea-aceea am uitat de toate: De ape, de primejdii și părinți. Eram copila ce credea că poate În urne de iubire pentru sfinți, Să priponească timpul în cosițe Și prizoniera ochilor tăi mari [...]
06.04.2017
Să mă-nveți ….
Când fuioare de gânduri spre tine pornesc Să mă-nveți cum să fac și din drum să le-opresc Să mă-nveți să te scot din icoane și-apoi Să-nțeleg că e vremea furtunii din noi Să-ți faci timp să [...]
25.02.2017
Tot mai departe azi de florile de tei …
Când mă iubeai şi mă strigai pe nume (pe numele scornit de dinainte/ De dinaintea a tot ce-mi mai aduc aminte !) Mă răsfăţai şi ţi-era drag anume, De mersul meu, de dinţii mei De mâna ta în părul [...]
20.02.2017
Șansa la o moarte decentă
Poate numai disperarea sedilei prinsă ca o agrafă sub cuvântul nerostit, Sub prima literă a unei conjuncţii ce leagă apele din noi Poate numai ţipătul înalt al războirii trupului cu sufletul în [...]
08.02.2017
Cum ne suntem complici
Cum mă ninge cu dor şi mă’ntoarce-amintirea Cum ne suntem complici în priviri şi în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aştearnă Cum îmi [...]
