Cine eşti, străine?

Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi?

Gândurile mele, amintirea lui,

Celui pentru care viscolul de-afară

Mă mai poartă încă peste mări hai-hui?

Cine eşti străine? Ăste rupte crengi

Pomul tot din mine, ramurile toate,

Sunt bolnave toate de  amar albastru

De nepuse mese, de singurătate

Cine eşti, străine? Şi-unde vrei să mergi?

Unde crezi c-adapă dorul, neputinţa,

Sau topita tundră din ăst lăstăriş?

Cine-ţi este ţara? Care ţi-e credinţa?

Cine eşti străine? Unde vrei s-alergi?

Unde vrei cu tine să mă iei pe culme?

Unde crezi că poate lumânarea mea

Să mai lumineze, să mai ardă-n lume?

Cine eşti străine? Cum poţi să-nţelegi?

Nu mai creşte iarbă în cetăţi sub brazde

Nu mai iese seara luna de sub nori

Nu mai suntem oaspeţi, nu mai suntem gazde

Cine eşti, străine, ce-ai venit să ştergi?

Ce-ai venit să tulburi? Ce-ai venit să-mi spui?

Nu-s decât un ţipăt, scris pe colţ de inimi

Cât un ceas de patimi, agăţat în cui

Cine eşti, străine? Ce-ai venit să-mi spui?

Sursa foto: 2.bp.blogspot.com