Aproape clepsidră, aproape șuvoi…

Aproape de tine, aproape imună
În gânduri nu mai este loc de iubit
Se sparge de ziduri un gând nerostit
Mă-neacă o spaimă de toamnă nebună

Aproape de ape, aproape de mal
În gânduri mai arde o urmă de paşi
Se sparg între pagini cei duşi, nerămași
Cei neîndrăznind să iubească banal

Aproape şuvoi, aproape cascadă ,
În gânduri se zbate dorinţa în noapte .
Se sparg peste vreme rănitele şoapte
Şi ceasul din cuib stă aproape să cadă

Aproape clepsidră, nisipul întorc
În gânduri se-aşează uitarea din urmă
Se sparge de umeri un plânset ce curmă
Durerea ascunsă într-un strâmb nenoroc

Aproape mai sunt, departe mai eşti!
Primejdie-mi pare doar lipsa iubirii,
Doar tristă schimbare a minţii şi-a firii
Ce stinge lumina atâtor fereşti.

Aproape-nţeleg cum să fac să nu judec,
Aproape-am aflat cum să uit şi să iert,
Dar când te rostesc şi pe buze te pierd
Ştiu sigur de tine nu pot să mă vindec!

Sursa foto: wikipedlia.files.wordpress.com