Când fuioare de gânduri spre tine pornesc
Să mă-nveți cum să fac și din drum să le-opresc
Să mă-nveți să te scot din icoane și-apoi
Să-nțeleg că e vremea furtunii din noi
Să-ți faci timp să mă-nveți să nu țip
Când mă doare tăcerea și-mi îngheață pe chip,
Toată taina iubirii dospită încet
Într-o mie de ani de când te tot aștept
Să mă-nveți te-aș ruga să-nțeleg în sfârșit
Cine, unde, de ce, cum și când am greșit
Să nu plâng să mă-nveți, și să uit te-aș ruga
De secate izvoare, toate-n inima mea
Să m-ajuți să te uit , dragul meu, așadar
Când de tine mi-e dor și mai sper în zadar
Să nu mor de durere când pasul mă duce
Dinspre dragostea ta către-o nouă răscruce
Rupe clipa în două și îmbracă-mă-n ea
Pune-ți inima ta peste inima mea
Și uimirea din ochii ce-ți cer un popas
Să inunde secunda când ne luam bun rămas!
Sursa foto: mihaelapopescu.ro