Sub cercul ce se-închide

Și crește întrebarea din floarea de sub sân,

Iar inima-mi turbată ce rupe ziua-n două,

Mă-îndeamnă să te-adulmec, înfometat, hapsân

Și să te sorb, iubito, ca pe un pumn de rouă.

Din singura iubire în care-am locuit,

O noapte cât o viață, mă hăituiește încă.

Nu ți-am fost niciodată nici mire, nici iubit,

Te port ca pe o rană frumoasă și adâncă.

Pecetea gurii mele pe talpă ți-a crestat,

Sărutul de sub maluri de caldă-îmbrățișare

Și cum te poartă viața, perfid, neașteptat,

Iubita mea, ai grijă pe unde-ți faci cărare!

Și grâul tău în palme, l-am semănat arzând,

Sub patimi și sub creste de dor și-încrâncenare

Și te-am purtat pe brațe și te-am văzut plângând,

Sub cercul ce se-închide, iubito, cu mirare!

Sursa foto: 3.bp.blogspot.com