Adrian Sângeorzan
06.12.2018
Visând la o frumoasă de duminică
Masha a oprit cât să fumeze o ţigară. M-am dat jos de pe motocicletă şi am vrut să-mi scot casca, dar n-am putut oricât am tras de ea. Mi se umflase capul. Mi-am ridicat vizorul şi am privit prin [...]
29.11.2018
Aici toţi trebuie să aibă un steag al lor
Mama a dispărut timp de două zile. Trebuia să plece în New Jersey unde avea ceva de predat, ceva adus din Moscova, cuiva care era legat de Gari şi afacerile lui. Vorbeau între ele oarecum cifrat [...]
22.11.2018
În mirosul de scoici şi alge
Fusese cu siguranţă cea mai lungă zi din viaţa mea. Priveam din când în când înapoi să văd dacă nu mă urmăreşte banda de negri şi mă gândeam că la Moscova se făcuse dimineaţă. Bunica şi Tamara se [...]
15.11.2018
Ăsta-i New York, nu raiul pe pământ
În acea seară am aflat că între albi, negri şi galbeni există o mie de alte nuanţe umane. Eram în sfârşit în New York. Toţi mâncau ceva, cel puţin cu o mână, sau sorbeau din cupe imense [...]
08.11.2018
Aurul de pe plajă
Voiam să rămân puţin singur ca să mestec în linişte toată plaja aceea neaşteptată. A fost greu s-o fac pentru că, odată ajuns în America, chiar din acea primă zi, acest reflex automat al [...]
01.11.2018
Prima zi din noua mea viață
Îmi amintesc bine acea primă zi din noua mea viaţă, pentru că aveam toţi porii fiinţei mele larg deschişi şi absorbeam lacom fiecare detaliu. Nu văzusem oceanul şi New York-ul decât în filme şi [...]
25.10.2018
Unde mergem?
Nu mă gândisem deloc unde vom locui în New York. Eram sigur că oriunde ar fi fost va fi mai bine ca în Lianozovo. Cel puţin n-o să mai fie atâţia gândaci în bucătărie şi atâtea femei care să [...]
18.10.2018
O fac din patriotism, să ştii
Mai aveam două zile până la plecare. Am vrut o seară de adio cu prietenii, iar mama a aranjat cu părinţii lui Mişa s-o ţin la ei care locuiau destul de departe de zona dezastrului. Strada noastră [...]
11.10.2018
Poate nu vom dispărea definitiv, în neant, fără urmă
În metrou nu era multă lume şi m-am bucurat că pot să mă aşez. Mi se înmoaie foarte rar genunchii, un simptom ciudat, datorat poate faptului că aparţin unui popor prea sentimental, cum zice [...]
05.10.2018
Poate și sângele meu e sepia
Când am început să-mi iau rămas bun de la oameni n-a mai fost atât de uşor. Pe unii i-am sărit pur şi simplu pentru că ştiam că mă voi întoarce să-i văd. Am hotărât să iau totul ca pe o plecare [...]
