Adrian Sângeorzan 
Fusese cu siguranţă cea mai lungă zi din viaţa mea. Priveam din când în când înapoi să văd dacă nu mă urmăreşte banda de negri şi mă gândeam că la Moscova se făcuse dimineaţă. Bunica şi Tamara se învârteau prin bucătărie, iar Serghei probabil că dormea liniştit şi nepăsător. N-aveam să mă mai gândesc la ei o bună bucată de vreme, dar atunci, întorcându-mă bătut şi puţin speriat de noua mea reşedinţă, am avut senzaţia că undeva după un colţ trebuie să apară ghereta de tablă de unde luam vodcă şi ţigări în Lianozovo, iar apoi blocul nostru comunist, care în memoria mea nu mai era chiar aşa dărăpănat.
Se înnoptase şi se întâmplaseră prea multe într-o singură zi, chiar şi pentru unul ca mine care aşteptam totdeauna ceva nou. O rupere de ritm, o întâmplare, o faţă nouă, o altă oră în care timpul să nu mai fie la fel cu cel din ora de dinainte. De cum aveam să mă trezesc după noaptea aceea aveam să constat că dorinţa mi se cam îndeplinise. Timpul, de cum aterizasem în America, începuse să curgă parcă altfel decât o făcuse până atunci. Nici mai repede, nici mai încet, doar altfel. Poate şi pentru că viaţa mea dinainte de-a ajunge aici, în loc să se ţină după mine cuminte, ca un satelit natural al fiinţei mele, se îndepărta cu fiecare zi. Din când în când, aveam să-mi reîntâlnesc bucăţi rătăcite, fragmente ale fiinţei mele care pluteau alandala în golul care mă înconjura.
Mama nu mi-a văzut vânătăile pentru că adormise buştean, iar Masha nu era acasă. Îmi făcuseră patul pe un fotoliu care se desfăcea în sufragerie şi cu toată durerea am intrat direct în somnul meu de protecţie.
Când m-am trezit, lucrurile păreau intrate natural într-un alt făgaş. Eram foarte conştient că, de cum mă voi da jos din pat, voi păşi într-o cu totul altă viaţă. Încercam instinctiv să amân momentul.
De cum m-au văzut, m-au dus direct la doctor. Aveam faţa umflată, respiram greu şi voiam să vorbesc numai engleză, deşi primul meu contact cu lumea anglo-saxonă nu fusese prea încurajator. Fixul meu cu engleza i-a îngrijorat cel mai tare. Le era frică că de la pumnii primiţi s-a stricat ceva în capul meu. Masha mă punea să îi urmăresc cu pivirea degetul arătător, fără să întorc capul.
-Doctorii fac chestia asta. Ştiu de când am fost dusă la Urgenţă, cu intoxicaţia aia. Nadia vino să-i vezi pupila… nu cred că-i bine. Hai să-l ducem la Shifrin.
Doctorul Shifrin avea un cabinet chiar în clădire şi Masha părea să aibă uşa deschisă acolo în permanenţă. La intrarea în clădire era ca în Lianozovo. Pe cele două bănci laterale stăteau câteva babe, care vorbeau între ele şi cu cine mai trecea pe trotuar. Doar aerul era altfel, pentru că oceanul se făcea simţit de cum îi trăgeai în piept mirosul de scoici şi alge. În sala de aşteptare a doctorului Shifrin alte babe şi oameni de-ai noştri, într-o variantă mai grasă şi mai roşie la faţă. Plin de ziare în rusă, în care predominau reclamele avocaţilor de emigrare, doctorilor de tot felul, ale restaurantelor şi ale magazinelor de mâncare. Toate menţionau că vând şi borş. Borşul părea aici o adevărată valută de schimb. Masha n-a avut răbdare să stea la rând, iar doctorul Shifrin, de cum a dat cu ochii de ea, a şi chemat-o înăuntru. Nu era prea încântat să mă vadă şi pe mine.
-Hi, Misha! Nu-i vorba de mine. Doar ce mi-ai controlat sânii, ai uitat… şi secera cu ciocanul iubitule… Vitali e băiatul Nadiei, de-abia a ajuns aici din Moscova… uită-te la faţa lui! L-au bătut vagabonzi din Coney Island din prima seară, iar de atunci vrea să vorbească numai engleză… a dormit două zile şi două nopţi.
Doctorul Shifrin, un bărbat între două vârste care părea plictisit de moarte de meseria lui, m-a pus să mă uit în sus şi-n jos, mi-a controlat gâtul, apoi mi-a făcut acelaşi test ca şi Masha. Îmi plimba un deget gros şi păros prin faţa ochilor şi-mi cerea să i-l urmăresc cu privirea.
-Nu cred că-i ceva grav. Dacă o ţine tot aşa sau se înrăutăţeşte, duceţi-l la urgenţă. Păi bine măi, băiatule, ce cauţi tu acolo, un băiat fin în nebunia aia? Puteai să te alegi cu un cuţit în burtă şi să ştii că nu mă pricep de loc la chestii din astea. Stai între ai tăi şi vorbeşte ruseşte, ca toată lumea. Bine-ai venit în New York! (va urma)
