CENACLU

Citește-i dintr-o carte Scrie-i o scrisoare Cântă-i inimii, Cântă-i orice Orice melodie, orice gen de muzică, cu orice instrument, cu orice voce Să se piardă în raiul fericirii Fii doar acolo unde, știi bine că, Muzica salvează vieți, dansul salvează inimi, Rugăciunea le înalță Zâmbetul zdrobește Dar știi ce? Cerul și pământul, Luna și Soarele, […]

În necropola unei biserici vechi din Iași, Bărboi, numită astfel după cel care a ridicat-o, vornicul Ursu Bărboi, am găsit o lespede de marmură care m-a impresionat atât de mult încât am căutat să mă documentez. În latura de jos a chenarului este reprezentat în basorelief un mic schelet culcat. Ca și cum moartea ar […]

De când mă știu alerg de mult mă știu fugind mereu și iar aici mă simt alături de oricine alerg de parcă acum s-ar închide ușa și trebuie să intru anul acesta am alergat mai mult decât aș fi făcut-o în alți ani Trăiesc cu sentimentul că dup-atâta alergat poate-am mai dat jos din kilogramele […]

Și te va mai îmbrățișa doar acel zâmbet dintr-o fotografie alb negru pentru că bucuria din suflet e singura îmbrățișare autentică ce o ai deja. Nu lăsa pe nimeni să-ți fure zâmbetul din suflet, nici chiar țipetele unui om care a uitat că rugăciunea e bucuria și liniștea sufletului abandonat. Sunt oameni care țipă la […]

Mă opresc la scriitură, prin și cu aceasta. Calup de energie sau caracteristica densă, vidă,  proiectată și reținută pe un suport prin semne convenite unanim sau neconvenite,  ce produc semnale care vor fi decodificate, în același fel sau separat, în funcție de subiectul uman. Încărcătura energetică, rece, călduță, fierbinte, vidă sau plină, preluată din câmpul […]

Rătăciri prin neant zbateri prin absență.  Nu vă mai faceți iluzii.  Umanitatea a rămas o notă de subsol prin vreun tom mâncat de vreme în arhivele uitării de sine.  Respirări prin infern fulgurări prin purgatoriu.  Nu vă mai faceți iluzii.  Bestialitatea e legea de bază.  Constituția fricii se scrie de la sine cu capitolele însângerate […]

Să fim ce-am fost, în gloria străbună, Acolo unde demnitatea e parte din trup. Unde omul nu-i viclean, ci străjer al credinței Care astăzi se stinge, încet, dar sigur. Să fim ce-am fost, ca un zid ce nu se trece, Dincolo de egoismul ce nu ne reprezintă. Să fim ca o floare care înflorește Și […]

va fi îndată din nou seară întunericul ne va înveli cu plapuma lui blândă pâlpâind ca două inimi doar veiozele vor lumina cartea ce o citești şi ziarele de pe genunchii mei vei citi aproape fără răsuflare voi moțăi literele-n ziar sunt mici iar știrile fără folos mă vei privi  când și când îngrijorată eu zâmbind către […]

sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare în universul meu pitic racii își scriu testamentul casele sunt din zahăr și plouă des clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici grădinarul de serviciu culege trandafiri albi îi colorează cu sângele plimbă eșafodul peste pleoapele mele sunt în cămașă de forță […]

O zi ca toate celelalte în Spitalul Universitar, cu miros de frică ce intra până și în castronașele cu mâncare acoperite cu celofan. Din Salonul 7 se aude un râs răgușit, nu se cunoaște dacă de bărbat sau de femeie. – E salon de femei, dar e ora de vizite, poate fi și… – Dar […]