Emil-Iulian SudeMă opresc la scriitură, prin și cu aceasta. Calup de energie sau caracteristica densă, vidă, proiectată și reținută pe un suport prin semne convenite unanim sau neconvenite, ce produc semnale care vor fi decodificate, în același fel sau separat, în funcție de subiectul uman. Încărcătura energetică, rece, călduță, fierbinte, vidă sau plină, preluată din câmpul poeziei, transferată din exterior în subiect sau din interiorul subiectului către exterior, redată în forma semnelor și formulată va genera, va absorbi energie în/din subiectul cititor. Astfel, din subiectul cititor și din calupul de energie se produce descărcare sau/și energetică în ambele sensuri. Pendularea, transferul, conectarea de la energie la energie va favoriza creșterea sau scăderea frecventei energiei subiectului cititor. Reciprocitatea energetică sau rezonanța energetică este identificată și egala cu verbul „îmi place, deși nu am înțeles”. De la energie la energie se produc „și sau și sau”, transferuri și mutații. Ping-pong-ul energetic intuit ca fracturat însă fluid ca percepție, de la viu la viu, de la nemurire la nemurire în diferitele stadii converge către unii îi spun transă, alții îi spun hipnotizare! Nevoia de a înțelege și înțelegerea, fuga de neînțelegere și confuzia, creează in subiectul cititor ori relaxare energetică, ori disconfort energetic. Când punțile de legătură întrunesc geometrii, energii cunoscute subiectul cititor „a înțeles” sau măcar crede că a înțeles, atunci când se produc lipsuri de agățare energetică în făurirea unei geometrii și nu există „înțelegere” a textului de poezie, nici măcar la nivel de intuiție, se manifestă confuzia ca o eliberare! Aceste două manifestări, neexcluzând bineînțeles, a treia manifestare, atunci când parcurgi textul ca pur și simplu, fără nicio nevoie energetică, acest ping-pong energetic hipnotizează atât subiectul cititor, cât si energia din calupul cu energie! În poezia vie există nimicul viu! La nivel scriitoricesc – partea grosieră, repetiția, blurarea, golurile, așezarea în pagină, ermetismul, starea subiectului cititor – produc hipnotizarea și amprentarea acestuia, cât și a energiei emise de către scriitură, simte calupul de energie ca aparținându-i. Am observat diferite paliere de hipnotizare, la extreme sunt hipnotizarea light și hipnotizarea overwhelming.
Hipnotizarea ușoară se manifestă în fluxul și refluxul energiilor prindere și desprindere, abia sesizabilă între cele două, diafane, boreale. Hipnotizarea copleșitoare, cataleptică, grea, dureroasă.
Accesarea, curtarea, modalitatea de a parcurge – de la până la și confruntarea „dintre cititorul de poezie scrisă, conținută și energia poeziei aflată în sistemul energetic al subiectului cititor, conținută, întâlnirea, puntea sau podul „du-te-vino” fuziunea între toate nivelurile – sine, spirit, mental, trup sunt aceleași pe tot cadranul hipnotizărilor, atât în energia poeziei scrise, cât și în subiectul cititor. Gradele de hipnotizare diferă prin gradele de „recunoaștere, revedere” a energiei. Se vede pe sine! Între sinele poeziei, mentalul, spiritul, trupul, acesteia și aceleași componente care alcătuiesc întregul subiectului cititor se realizează „omogenizarea”, numai este energie prinsă în semne scrise, nu mai este energie prinsă în componentele subiectului cititor.
Devine râul „curgător” în ambele sensuri.
Poetului „modificat” inițiat cu diferite structuri arhetipale care nu sunt ale sale „străinii” sau „străinul” care îl locuiește, are puntea de acces și accesare conform cu arhetipul primit. Astfel, renunță încet, dar sigur la propria accesare, sinele lui nu se mai accesează pe sine, se accesează prin sinele lui către sinele si toate ale „străinului”. Accesul se afla la diferite grade de cunoaștere și de hipnotizare, nefiind de la poet, ci de la arhetip. Astfel, daca poetul este „modificat” și energia poeziei este „modificată”. Puntea de acces nu mai este spre accesare oricărui subiect cititor, se instituie – bariera de rezonanță- energiile din cititor și energiile din poezia scrisă nu se mai recunosc între ele. Poetul nu își mai aparține, aparține! Amintitorul nu se amintește pe sine, amintește arhetipul.
Va urma!
