Generaţia de strigoi

Noi, generaţia de strigoi care bântuim librăriile

Pe vremuri duceam sticle şi borcane la centrele de colectare

Stăteam la rând pe ploaie, soare, vânt

Cu bănuţii câştigaţi cumpăram cărţi şi ziare

Trei saci de sticle pentru Albumul memorial Nichita Stănescu

Două sacoşe de borcane pentru Nicolae Labiş

Cel mai bine se plătea sticla de şampanie era trei lei

Dacă aveai aşa ceva erai cineva cel mai greu

Era cu sticlele de ulei rădeam cu unghiile prenandezul de la etichete

Bine-nţeles ca nu aveam detergent, apă la robinete…

La un gemuleţ stătea un moşuleţ morocănos

Se uita cu lupa la gura sticlelor să nu fie ciobite, murdare

De obicei nimerea în faţa mea o ţigăncuşă cu sticle din containere de gunoi

Pănă termina ea de predat terminam şi eu de visat se vindeau şi cărţile de pe raft

Cărţile bune se vindeau pe sub mână dădeai târcoale librăriei o săptămână

Când o prindeai singură pe vânzătoare îi faceai o ofertă de şpagă zguduitoare

Pentru zece ouă scotea de sub tejghea Borges

Cu un pachet de unt citeai Llosa deodorante şi săpun

Pentru Shogun, pachetul de Kent pentru cartea lui Noica.

Dacă întrebai de volume de Cărtărescu, Dinescu – îţi spunea că are copii de crescut, ne trezeam  la 5 dimineaţa pentru „Flacăra” lui Adrian Păunescu!

Mama mă credea copil nebun când m-am dus cu

Portocala din cadoul de Crăciun – care era  o carte de poezii, de Ion Mircea-

Să cumpăr tot o  carte de poezii , de Mircea Ivănescu. A, şi nu se poate uita

cărţile erau ambalate împreună cu broşuri de propagandă comunistă

ce urât ni le băgau forţat pe gât dar şi noi le găseam întrebuinţări

care mai de care mai ciudate, tata le folosea să-şi ambaleze pachetul cu mâncare

la serviciu, celebra, zilnica felie de pâine cu untură şi sare.

abia după Decembrie’89  când Occidentul

ne cumpăra pe mărci Tezele din aprilie, Omagiul, Decretul

m-a pălit şi pe mine nostalgic regretul că nu le-am păstrat,

că le-am  dat foc în piaţă, după ce le-am trecut prin gaura de la steag!

Într-o zi după Revoluţie am avut o discuţie cu un actor de la Teatrul de Stat

– Care-a avut curaj şi-a recitat „Doina” lui Eminescu pe timpul lui Ceauşescu –

l-am întrebat ce vis ar vrea el să-şi împlinească imediat?

Mi-a răspuns răspicat că vrea să vadă cărţi în librării pe raft.

Era visul generaţiei mele…Azi? mă rog la Dumnezeu ca vreun afon

Să nu îmi pună poeziile  pe ritmuri de manele şi să nu se işte discuţie

Despre carte şi prostituţie! De ce cred unii acum că se vinde mai bine

Cartea strălucitoare, colorată frumos de ce se scrie carte de bâlci

Şi se vinde la tarabă? De ce stau aruncate prin cotloane întunecate, pe jos

Cărţile adevărate… parte din noi, generaţia de strigoi

Care încă mai bântuim vitrinele librăriilor

Care încă mai vrem şi mai ştim

Să citim.

(poem din volumul „Împăratul de ceară”, Ed. Singur 2012)

Foto: Andi Spot