CENACLU

Vreau sa plâng Nu găsesc drumul spre lacrimă Ochiul şi-a întors rădăcina spre cer.   Cărările sunt umede în labirint A mai plâns cineva În muzeul copacilor cu funii Se spânzură cuvintele Din lipsă de sens.   Nu sunt singură Al douazeci şi unu-lea prunc Nelegitim zămislit de Bach Aleargă după un sunet rătăcit de […]

Nu îmi place să scriu viața pe zile. Pe ore. N-aș suporta. Cum ar suna: duminică, ora 21, februarie, penultima zi din lună, anul 2016?! Minute irosite să notez… Mai bine las inima să scrie singură… și așa e singura carte Care mă va însoți peste timp: Filele inimii. Și-atât. Mai trag cu ochiul. Îmi […]

Dacă tu mi-ai fi spus: “haide să întâmpinăm prima zi de primăvară ca nişte îndrăgostiţi,” cred că aş fi alergat ca o căprioară înaintea ta scăpată din iarnă la primul fir de iarbă încolţit, sau ca o atletă care atinge linia de sosire…   (îmi amintesc de un vis într-o noapte de iarnă; tu erai […]

stai acolo și taci în spatele peretelui care-ți desenează umbra cocoșată de toate numai de fericire nu stai și așteaptă semne de apă semne de foc semne de cer semne de suflet   soarbe-ți diminețile întinde-ți neliniștile pe felia de pâine până simți că pârâie cerul deasupra ta până-ți vor cădea pe masă păsări prin […]

Prin tolba cu-amintiri găsim fire de povești adevărate, nenumărate… Sculptate-ntr-un destin de vise-ngemănate…   Le adunăm mereu în raze și fiori rătăcitori, în zâmbete, în șoapte… Foto: Andi Spot

– Mi-e greu să port, iubire, un lanţ cu flori de lună, Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună, Mergând printre amurguri să ia cina cu tine, Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! – Aşteaptă-mă diseară, dar încuiată-i poarta, Iar scările-s ascunse şi nici nu-i cina gata; Eu sunt un lan de gânduri pe-un colţ de […]

o prezență miloasă și elegantă toată numai dantelă cu mersul și fardul discret, ce aflase din bobi – se împăuna ea -, că rătăceam târând la brâu paloșul fără de teacă gol de armură dar cu blazonul jartierei tale mâzgălit îngrijit pe crupa armăsarului meu fără de șea prin câmpiile victorioase ale ultimei bătălii pierdute […]

Mâinile tale cleşte de jar, mă cercetează iar şi iar sunt ca nişte săbii de foc ce joacă un joc. Ele îmi dau fiori, teamă sunt curioase, mă înfioară mă ard ca o pară. Trupul îmi este străin mie, în mâinile tale sunt o jucărie. Cerul ne priveşte, e trist fără stele, gol şarpele ne-ntinde […]

Unde și-o ține, oare, agenda Dumnezeu? N-aș rupe nicio foaie, n-aș trișa măsluind nicio buche. În mâini de mi-ar cădea, aș vrea doar să știu când între noi nu va mai mirosi a ploaie de dor.

din timp ies lângă el și curg pe calea de toamne întretăiată unde între râuri fulgeră crini și ochii din apă simultan în direcții paralele