CENACLU

Într-un alt ritm timpul curge prin mine, să-i fiu cel strivit pierzându-şi credinţa, născocind renunţării ce-aş gândi precum cazna-n tăcere, deznădejdii aparente ori gustul, ispită de searbăd. Numai mântuire să n-am sfâşiat îndoielii că m-accept neputinţă fără a crede-n dreptate, rătăcind între temeri şi revolte sfârşitul duratei de-a fi, al vieţii ca stare, când nu-i […]

eu căram în palme două scoici albastre tu le sculptai cochilii  din solzi de opal și-mi spuneai că-mi stă bine cu rochia de astăzi dar să-i pun vise la piept coborâsem dintr-un calendar cu roți de cenușă apoi i-am dat drumul să fumege în strâmtorile ocnașilor mi-au rămas brățările de toată ziua pe ele va […]

Ehei… prin vremurile alea eram jigărit de’atâta iubire… cum era vorba aia ? ah da… „ca un pui de bogdaproste”… Maică’mea murise de mult, dar eu tot pe ea o strigam ca să o iau drept martor al prea multei mele iubiri irosite…   Mamă, îi spuneam, dac’aș fi avut o vioară, și mai ales […]

nu îţi cunosc decât vara înaltă şi blondă noaptea iernatică, nu   nu ştiu, domnule, dacă de sus mă vezi tocmai pe mine sau urma pantofului pe treptele din port după ce a sărutat ploaia străzile subţiate fac paşi sau aleargă tu stai mai mult cu fruntea în nori abia atingi asfaltul cu piciorul noaptea […]

Pe-o sprânceană de-întuneric, liniștea se-aprinde-n tril cât, în frig, să ard sub stele, cum, fricoasă, să tot merg şi să prind din nou spirala mugurilor de april ce au poposit în mine, chiar de singură alerg… Brațul stâng mi-e-acum de pene, câte una încă las ca să cadă pe trotuare, și un măr, și multe […]

Buzele dimineţii ruginiseră în aşteptarea şopârlelor străvezii, care, se încolăceau ca nişte liene pe adolescenţa noastră, umbrită de patimi. dinspre lanul de porumb, mirosind a iubire feciorelnică se auzeau icnetele cărnii din coapsele asudate de biruinţă! soarele ne tulbura şoaptele de greieri tomnatici, cu care, apucasem să muşcăm din liturghia duminicilor evlavioase. sub transa închipuirilor […]

Tot singură, măicuţa mea, ai stat de sărbători Cu gândul tău neîntinat ca albul din ninsori, Degeaba-au fost colindători şi multe ţi-au urat Fără copil, te stingi uşor, o, doamne şi-i păcat!   Am vrut să plec să mă alint în poala ta de vis, Dar trenurile au plecat, s-au dus parcă-n abis; Şi singură […]

Dacă te trezești în Pinneberg, la 6 dimineața, hotărât să ignori frigul de dincolo de pereții între care ți-ai pripășit patul, încălzit cu perne și pilote aranjate într-un cuib umanoid în care ți-ai oploșit trupul și somnul pentru unul sau mai multe vise pe care nu ți le vei mai aminti niciodată, poți să trăiești […]

Plouă murdar ca-ntr-un coşmar noctambul, copacii-şi primenesc frunzele pălmuite de soare, păsări triste desenează zbor invocând raze rogvaiv, fişa medicală zace-n pat obosită de atâtea trigliceride blestemate de merinde interzise, doctorul ţipă la telefon, „fără aia, fără ailaltă, Nici aia, nici cealaltă” atâtea restricții pe bucurii, existenţa mi se pare, deja, o corvoadă inutilă, nu […]

Apropo de „Teorema” lui Pasolini   Poarta interzisă tu de treci, Deşert de lavă străbaţi zi de zi, Aşteaptă-te la zile lungi şi reci, În zadar urli, El nu te-ar auzi.   Ai vrea să zbori, să te ridici, Pe cer hieratic te-ai înnoi, Dar te afunzi în groapa cu urzici, În zadar plângi, El […]