CENACLU

La 20 ianuarie 1877 se naşte în localitatea Buceşti, judeţul Galaţi, primul simbolist autentic din România, Ştefan Petică, poet, prozator, dramaturg, jurnalist, sociolog. În 1898 se înscrie, fără să obţină, însă, licenţa, la Facultatea de Litere şi Filozofie şi la Facultatea de Matematică din Bucureşti. În acelaşi an scrisese „o dramă în 3 acte intitulată […]

Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat şi sună Oglinzile ritmându-şi-le-n dans, Şi brazii mei vuiesc fără furtună Într-un ameţitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii- Cristalurile cântecelor grele- Şi stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu […]

Adio-ți spune iar copilăria și viitoru-ți spune tot adio aceasta-i Doamne România o rană ce n-ai părăsi-o   Când viitoru-ți spune adio și stau mormintele la rând în țara ta nu se mai face ziuă și-i noapte-ntruna pe pământ   Că stau mormintele la rând aceasta-i Doamne România gură de rai pe gură de mormânt […]

moartea începe de la brâu în jos în diaspora tricoloră s-a dus Eminescu s-a dus și Blaga și Nichita s-a dus Ionesco a fost furat cu tot cu scaune rinocerița a cuprins toate-ncheieturile   cornul din frunte s-a transformat în balaur balaurul bântuie luncile și pădurile Feți-Frumoșii și-au luat lumea-n cap Elenele Cosânzene s-au tunat […]

Prima poruncă: Să aştepţi oricât. A doua poruncă: Să aştepţi orice. A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent. A patra poruncă: Să nu numeri zilele. A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa. […]

*** Ce repede trecu şi vara asta, Ca o scurtă ploaie de vară Între două zile-nsorite Cu arşiţă barbară. Ne vine-a umbla fără veşminte, Fără trup ne vine-a umbla. Ani grei au trecut peste noi De când am pierdut dragostea ta. Tu gândeşti mereu la ce-a fost. Iarba arsă nu mai învie. Luna uneori răsare […]

Ploaia mă strângea în brațele ei lascive și reci, și coclite, spălând zilele de singurătate. Picăturile mărgele erau orele trăite cu dezamăgirea neînțelegerii pierderii tinereții naive, înșelate de tine dureros de urât. Noroiul din fața casei, șuvoiul de apă șerpuită prin olanele sparte, florile din grădină culcate de furtuna lacomă, catifeaua nopții sfâșiată de fulgere […]

Cu sufletul departe, rătăcit, Pe-o stâncă Sau adormit pe-o halcă de mare, Trag a odihnă Departe de susurul lumii, Ascultând torsul lunii Sau zornăitul de stele. Mi-e așa de sete de-o noapte Cu parfum de regina-nopții Și simfonii de greieri Și tenori, mii de broaște. Sec betonul doarme. Geme de-atâta fără viață. Val după val, […]

Va veni moartea şi va avea ochii tăi Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd. Ochii tăi vor fi un cuvânt zadarnic, un strigăt mut, o tăcere. Astfel îi vezi în fiecare […]

cătune necăjite de răcoarea primei veri se însăilau pe coama rebelă a unei coline fluierată un pic golănește la decăderea serii de un vânticel cam tont dar nărăvaș. din josul văii spre însusul dealului, pe bancheta cu amintiri mucegăite dintr’un compartiment, al unui vagon târât undecătreva de un trenuleț moșmondit, o duducă studioasă Sarahbrowniană strângea […]