Nicoleta-Călina Presură
La 20 ianuarie 1877 se naşte în localitatea Buceşti, judeţul Galaţi, primul simbolist autentic din România, Ştefan Petică, poet, prozator, dramaturg, jurnalist, sociolog.
În 1898 se înscrie, fără să obţină, însă, licenţa, la Facultatea de Litere şi Filozofie şi la Facultatea de Matematică din Bucureşti. În acelaşi an scrisese „o dramă în 3 acte intitulată Păcatul strămoşesc care urma să fie, după cum anunţa «Lumea Nouă» din 18 Fevruarie 1898, prezentată în curând Direcţiei Teatrului Naţional”. Această lucrare nu a mai fost găsită; tot „Lumea Nouă” mai anunţa, la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ştefan Petică, roman care se numeşte: Vis primăvăratec. Din păcate, şi această lucrare a dispărut.
În perioada 1898-1899 este redactor la revista bucureşteană „Capitala”, iar la sfârşitul lui 1899 propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900.
Între 1898-1900 este redactor la „Lumea Nouă”, iar între 1898-1901 este colaborator la revista „Literatură şi Artă Română” condusă de N. Petrașcu.
Din 20 februarie 1899 până în ianuarie 1900 este secretar de redacţie la revista „Literatorul”; în acelaşi timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureşteană a începutului de veac; tot în 1900 colaborează şi la „Epoca” și este prim-redactor la „România Jună”, unde, pe data de 24 iulie 1900, apare prima parte din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, Fecioara în alb.
În perioada 1900-1901 scrie tragedia în versuri Solii păcii, piesă ce va apărea în revista „Literatură şi Artă Română”, iar în 1901 publică actul întâi al unei tragedii în cinci acte, intitulate Cîntecul singurătăței în „România Ilustrată“ (octombrie – noiembrie, p. 149);
În perioada 1901-1902 scrie studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeşa” şi în „Dorobanţul”, iar în 1902 este numit într-un post de ,,diurnist” la Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerciului și Domeniilor cu ordinul nr. 39358 din 29 Mai. După aproximativ un an, este concediat, pentru motiv de boală.
În 1903 devine secretarul „Secției pentru răspîndirea științelor”, aflată sub conducerea lui C. Istrate și tot în acest an părăseşte postul de funcționar de la Ministerul Domeniilor din Bucureşti după ce va fi participat la Congresul din 21 septembrie 1903 de la Bucureşti al „Asociațiunei pentru răspândirea și înaintarea științelor” și va fi ținut o conferință intitulată Metoda în științele sociale în cadrul acesteia; bolnav fiind de tuberculoză, se întoarce în satul natal, la Buceşti, pentru a trăi ultima perioadă a vieţii sale. Aici se stinge din viaţă la data de 17 octombrie 1904, la numai 27 de ani.
***
Tu ai murit
– Memoriei lui Ştefan Petică –
Tu ai murit în una din zilele aceste,
Tu, blond copil de vise, sfios şi veşnic trist,
Dar Ea mai geme încă, te cheamă, blînde Crist,
Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste…
Vioarele din doliu, cu strunele plesnite,
Te cheamă tremurînde cu nota cea din urmă
Şi-n van se uită-n zare şi-ntreabă de-a ta urmă
Fecioara-n alb, pe braţe cu roze veştejite.
Se duse visătorul cu fruntea întristată,
Şi trandafiri de-acuma nu vor mai înflori,
Cu visurile moarte în pace va dormi…
Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelată…
George Bacovia
