Ana-Maria Gavril
Cu sufletul departe, rătăcit,
Pe-o stâncă
Sau adormit pe-o halcă de mare,
Trag a odihnă
Departe de susurul lumii,
Ascultând torsul lunii
Sau zornăitul de stele.
Mi-e așa de sete de-o noapte
Cu parfum de regina-nopții
Și simfonii de greieri
Și tenori, mii de broaște.
Sec betonul doarme.
Geme de-atâta fără viață.
Val după val,
Stâncă după stâncă,
Sufletul aleargă a odihnă
Sub pătura de stele.
Luna cântă,
Cântă,
Duios,
De leagăn cântec.
Sursa foto: timpul.md
