Costel Zăgan 
Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna
și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de
metafore și epitete de doi bani Cu nori strecurându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu rachete hiperluminice punând pe fugă perfectul compus al celeilalte lumi Poetul lăsat la vatra lui interstelară are traista plină cu poeme infracționale N-o mai sunați Melancolia tocmai îi face patul cu jăratec proaspăt afânat
Sursa foto: image.issuu.com
