Popa Mia 
A trecut ieri
Un alt poştaş,
pe strada gândului meu.
Uitase că
avea o tolbă plină cu scrisori
la el.
Luceau ochii gândului neterminat,
tăcea…
Abia mergea
alb şi monoton,
nu ştia ca mi-a tăiat sufletul
mărunt,
în două.
Avea barbă albă,
avea şi sandale noi.
”Ia stai, nu a venit vara deplină, omule”
lucea gândul neterminat…
Tu nu m-ai ascultat,
o lacrimă ar fi costat …
Tăcea.
Abia dacă am simţit
mirosul de piele nouă…
Aici, scrisul nu se vede
e tăiată fila
în două…
Sursa foto: reginabuburuza.files.wordpress.com
