Ana-Maria Gavril 
Uitasem că-n serile de cireşar,
Pădurea din buza satului
Intră noaptea-n ogradă,
Purtând parfum de tei.
Ce dulci miresme, ce-amintiri!
E-aproape noapte-adâncă
Şi-aş împărți a teilor miresme
Cu chipuri dragi până-n nouă zi.
Cu ochii legănați în Carul Mare
Şi pieptul plin de-al teilor parfum,
Visez la curtea casei părinteşti
Şi toți la masă, salutând pădurea
Ca-n zilele când eu şi surori
Eram plăpânde ca florile de tei.
Sursa foto: i3.tagstat.com
