CENACLU

Minunat copac cu ramuri înflorite ca nişte braţe mereu deschise. E adevărată coloana infinitului de mâini unite, eu ştiu, că gândul tău o cuprinde ca pe o fereastră de vis, şi ştiu că eşti , aşa, destul îmi e… E dimineaţa gândului cel limpezit, Tainic, sau liber de păcat te ştiu venind, de blânda-ţi adiere […]

Nimic şi nimeni nu mi te va şterge din gând, iubire… Pe-orişicare drum pavat cu vise amândoi vom merge, de mână printre umbrele duium   sau printre flori de câmp îmbobocite. Nimic şi nimeni nu ne va-nnoda eşarfele de mări îndrăgostite de alte ţărmuri şi nu ne va da   munţii de nerăbdare la o […]

Între iubita mea şi mine se vor ridica trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri, iar marea va fi o taină între noi. Nu vor mai fi decât amintiri. O, înserări cu care m-a învrednicit durerea, nopţi pline de speranţa de a te privi, câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat pe care-l […]

Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului. Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru, Niciodată nu sunt atât de amețită de cețurile inimii Încât să mă lepăd de el.   Nu știai –îmi spun- că din nuci verzi și […]

Şi brusc am înţeles că fără tine Nici eu în toate minţile nu sunt, Să fug şi să mă-ntorc aici îmi vine, Să nu-mi mai aflu locul pe pământ. Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge, Atât de mult trăieşti în sinea mea, Încât şi zgâriindu-mă aş plânge, Temându-mă că-n stropi te pierd cumva. Nu […]

„Nu cred decât în foc. Viaţă. Foc. Fiind eu însămi o flacără, îi înflăcărez pe alţii. Niciodată moarte. Foc şi viaţă.“(Anais Nin)   I Getuţa Malu privea cum focul mistuia gospodăria. În jurul ei era plin de oameni ce se străduiau să stingă vâlvătaia. La început oamenii au încercat să comunice cu Getuţa, pe urmă, […]

Pe pragul cerului m-așteaptă bunicul. Albaștri îi sunt ochii și vorbele de rouă… În seara asta singură nu sunt… Un câine latră, o stea mai scrie o filă în Vechiul Testament; pădurile și ochii sunt păsări-flăcări ce se prefac în scrum… Bunicul agață-n cui o vorbă, o clipă și-un copac, împrăștie toți norii, îmi face […]

Rupe Doamne lanțul din cârcelul ierbii și dezleagă-mi zborul dintr-un jug de flori, mai așează-mi timpul la dospit când cerbii vor veni să calce umbra-mi din trifoi.   Prinde blând izvorul în căpăstrul lunii și fă mir pe crucea umbrelor de os, când, sosi-va timpul să dezgrop petunii să-mi spăl înserarea de noroiul gros.   […]

pășesc la capăt de timp azi nu am timp l-am pierdut între timp am tulburat liniștea lumii cu un cuvânt durerea mea e lacrimă amară sunt suflet străin pierdut și fără rost mă îmbracă întunericul în bezna lumii un aprig somn în care azi nimic nu mișcă am închis ochii împovărați de griji și de […]

Lupt ca un copac, înfrunt pale de vânt vorace, lin — moderat — în rafale… O, ce bicepşi lucioşi are competiţia… ! Ce stambă înflorată ţese cosmopolitismul… ! Câte diplome afişează arpegiile meritocraţiei… ! Câte blistere de strepsils cu miere şi câtă gargară gregară cu muşeţel concentrat înghite reclama globalizată la fresh-parfumat detergent domestic… ! […]