CENACLU

Este varianta scurtă a versetului biblic: Memor esto quoniam mors non tardat (Ecleziast 14:12). Însă mesajul: Amintește-ți că vei muri, nu trebuie pus în cimitire, pentru că nu are legătură cu moartea, deși o pronunță explicit, are legătură cu viața, mesajul trebuie pus peste tot în oraș, în loc de reclamă la ulei Floriol, la […]

Am să te învelesc în mantie de seri târzii când pescărușii-și cântă disperarea argintie în catedrale dantelate-am să mă rog gingaș ca să nu-ți tulbur renunțarea o să-mi ghicească gândul numai marea. Atunci când pleci să te întorci târziu uitat pahar pentru răbdare am să fiu umilul pescăruș pentru un țărm pustiu să nu îți […]

Luna plină e de vină? Apocalipsa o să vină?! Evadare – iluzorie salvare…! Vorbe siropuri, speranțe sub dopuri, visuri stopate, garduri ghimpate, Libertatea-i pe furate. Patriotism? Terorism, fariseism, vorbe otrăvite bine ticluite… Herghelii picioare – popoare-n teroare, bombardate, decapitate sub blânda lună pe fugă nebună. Pentru lume nu-i a bună… Cerul senin val cu venin, […]

Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi din lumina aceea-nsetată adânc de vieaţă? Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-n întuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul. „Să fie lumină!” O mare şi-un vifor nebun de lumină făcutu-s-a-n clipă: o sete era de păcate, […]

Recunosc divinul din tine. M-am îndrăgostit lulea într-o curbură de viață! M-am transformat în jar înflorit, în turbion răscolind nemărginirea, Am ieșit din peșteri săpate în lutul amintirii, mi-am așezat sufletul în poziția mudrei, cu radicală orientare a inimii către centrul universului. Recunosc divinul din tine! Auzi cum îmi cântă degetele înaripate? Sursa foto: 2.bp.blogspot.com

Fii visătorul care îndrăznește să își urmeze visele oriunde, să-nlăture tot ce-l încetinește s-ajungă-acolo, pe-ale clipei unde.   Fii visătorul care nu amână un drum, un pas, o sete, o uimire cu mâna-i să se prindă de-altă mână pentru-acel strop mărunt de fericire.   Fii visătorul care nu renunță chiar dacă zborul lui nu a […]

a venit în somn fiorul ce voiam să port în suflet mi-a sădit pe epidermă dorurile-amestecate nu mai știu de-i dor de mamă, sau de-i dor de tine, tată le-am amestecat pe toate într-unul ce-i purtat nu în lacrimă, ci-n zâmbet,  pentru voi m-am închinat mi-a urcat pe umeri zborul și-mi plana un singur gând […]

– Frunze de toamnă, frunze nătânge, Miezuri de piersică, pline de sânge, Cum v-aţi rănit atât de cumplit?   – N-am bănuit, n-am bănuit Că soarele poartă-un cuţit, un cuţit.   Îndrăgostiţii cei laşi   Fiecare anotimp ne desparte pe unul de celălalt şi ne-apropie de moarte. Vezi-le cum trec şi se scutură, vezi-le, florile, […]

omenirea, o linie deșirată haotic pe cer o lume morbidă oamenii, palide umbre cerneala s-a uscat printre sensurile vieții într-o linie perpendiculară pe nimic tac, privesc ruine de marmură în jur pe cer schițate gânduri fără umbre, fără nume nori pe nisip o viață rătăcită pe aici, pe undeva o mască, a cui… a lumii […]

„Viata a ridicat ancora corăbiilor și pleacă. Iar eu sunt pe țărm. Mă tem ca am întârziat. Depărtările mă cheamă insistent. De ce sunt cu tine? Mă tem ca am rămas atașată de tine.  Nu pot pleca.  Nu pot rămâne. Nu pot rezista. Chipul tău e oglindit pe cer. Nu pot privi. Răsuflarea ta este […]