Ana Ardeleanu 
Nu am eleganţa celui care
Tamponează cu batista de mătase
Fruntea cuvintelelor transpirate,
Atunci când le foloseşte
În situaţii de criză.
Eu nu pot fi aşa.
Eu port o privighetoare sub braţ,
Ce nu cântă după dorinţa fiecăruia.
Cântă doar atunci când îi pui pe piept
Bancnota cea mare,
De o sută de veri absolute.
Nu doreşte să-şi arate părţile corpului,
Rămase nebronzate,
Oricui.
În orice poem,
În orice situaţie,
Nu doreşte să greşească
În faţa cerului
Căruia îi scapă strănutul albastru
De care inima se fereşte,
Cu gest reflex,
Ducând batista unui înger împăturit
La gură.
Sursa foto:
