ROMAN ÎN FOILETON

Martorul – 24 Am uitat de foile astea. Privesc mâzgălelile dezornodonate cu creionul şi mi-e greu să cred că sunt ale mele. Ar trebui să duc totul la capăt, dar nu ştiu dacă am să mai pot [...]

Martorul – 23 „Mi-e cam greu să mă înţeleg cu dumneata, a spus din nou, în vreme ce mă minunam că-mi vorbeşte în felul acesta. Păcat, aş fi vrut să discutăm despre soră-mea.” Mâinile mi se [...]

Martorul – 22 Am slăbit. Cele câteva zile de boală au lăsat urme. Trupul meu întotdeauna viguros dă semne de oboseală. Degetele subţiri par descărnate. Pielea mi-e uscată şi străvezie. Mă simt [...]

Martorul – 21 M-a cuprins furia. Unul a plecat, iar pe ceilalţi doi nu reuşesc să-i văd de mai multe zile. Lumea nu-i ştie. Dacă pleacă şi ei fără să afle lumea ce au făcut? Sunt singurul care îi [...]

Martorul – 20 Ce o fi fost cu adevărat? Nimeni nu ştie nimic. Dar pe mai mulţi i-am auzit înjurând şi spunând că e ceva putred. Cică băiatul cu umeri laţi care umblă mereu cu cămaşa în carouri [...]

Martorul – 19 Au venit doi miliţieni şi s-au interesat de prietenii fetei brunete. Eu nu i-am văzut, am auzit doar povestindu-se. Când se întâmplă ceva prin împrejurimi, se află imediat. N-am [...]

Martorul – 18 Am avut un vis. Umblam într-un câmp cu iarbă groasă, care-mi trosnea sub tălpi. O furnicăraie de flori de toate culorile răspândea un val de miresme care ameţeau aerul încremenit. [...]

Martorul – 17 Am rătăcit mult timp. Când am ajuns pe strada pe care o cunosc atât de bine, am descoperit că se strânseseră pentru praznic, într-una din curţile cu iarbă neîngrijită. Aduseseră mai [...]

Martorul – 16 M-am strecurat încet în patul meu, pe o parte, abia reţinându-mi gâfâiala de furie, de ură, de neputinţă, m-am străduit să mă gândesc la altceva, nu voiam să adorm, am aşteptat să [...]

Martorul – 15 Nu prea îmi amintesc învălmăşeala care a urmat a doua zi. Oricum era ziuă şi soarele strălucea, iar în nări îmi pătrundea violent un miros de iarbă udă, proaspătă, care m-a făcut [...]