ROMAN ÎN FOILETON

Martorul – 15 M-am trezit şi eu în prag. Nu se vedea nimic. Am înaintat un pas, am ajuns la marginea cerdacului, am coborât o treaptă, mijindu-mi ochii să văd ceva. Ploaia măruntă şi rece m-a [...]

Martorul – 14 Când mi-am revenit, atârnam lângă fierul tăbliei de care fusesem legat cu o funie murdară. Plângeam. Sau cred că plângeam pentru că simţeam o umezeală sărată prelingându-mi-se pe [...]

Martorul – 13 Fulgeră foarte puternic. Fata se sperie. Stă să plângă. N-o înţeleg, totul trece, mai ales fulgerele. Deşiratul întinde mâna spre ea şi o cheamă în mijlocul camerei, să danseze. [...]

Martorul – 12             Sunt ud şi mi-e frig. Alerg şi eu spre pridvor, urc treptele, mă lipesc de zid, lângă tocul uşii. De aici, ploaia îmi pare o pânză prin care vezi lucrurile uşor [...]

Martorul – 11 De obicei nu-mi plac mirosurile oamenilor. Uit greu întâmplările rostuite în jurul mirosurilor, mai ales pe una dintre ele. Un bărbat înalt, cu fruntea gălbuie şi lată, despre care [...]

Martorul – 10           După un timp, maşina părăseşte şoseaua pentru un drum lăturalnic, mai întortocheat. Trece pe lângă un sat, străbate un câmp mirosind a lucernă, pâlcurile de arbori răzleţi [...]

Martorul – 9 Cum aş putea spune totul, fără să uit ceva, în ordinea în care s-au petrecut? Cum aş putea să înşirui ce ştiu şi ce cred că ştiu, în aşa fel încât să înţeleg şi eu mai bine? [...]

Martorul – 8              Continui să urmăresc fuga umbrelor pe braţul întins, care îmi tresare uşor de încordare. [...]

Martorul – 7 E de mult ziuă. Stau pe treptele blocului fără nici o treabă. Petrecerea de astă-noapte m-a obosit şi furnicăturile dureroase care mi-au alergat prin picioare până către dimineaţă [...]

Martorul – 6 Dacă amintesc toate câte ştiu, e ca să înţeleg şi eu mai bine. Nu să scap. Mă frământ mai puţin când un lucru nu a rămas ascuns în ungherele întunecate ale capului meu. Parcă [...]