Rubrici

26.11.2015

La Dolhasca (3)

Seara, pe un drum de țară, mirosul de gard proaspăt, exacerbat de primele picături ale ploii. X Cum trece soarele prin crăpături De scînduri galbene de magazie! X Mirosul unui gard proaspăt, [...]
26.11.2015

Cam așa

draga mea cochilie vei cădea de jos tocmai sus pe gheata publicistului nu este acasă cine pugilistul…   draga mea pălărie a ieșit din nora ghici ciupercă ce-i dragul meu lup albastru nu [...]
26.11.2015

Vladimir, la prima sa lansare de carte

În compartimentul în care intră Vladimir mai era doar un singur loc liber, lângă o fată cu gluga pe față, lângă care se și așeză. Legănatul trenului o adormi pe tânără și capul acesteia îi căzu [...]

Poemul care se exprimă…

,,…poetul care creează spre a se exprima reușește adesea nu numai să se exprime, dar să-și creeze un mod de a fi, altul decât cel real, într-un spațiu nou, salvator, dincolo de viață și de [...]

„Tresărind scânteie lacul”

Un cunoscut al meu, cucerit de frumuseţea pădurii prin care treceam cu maşina, mi-a recitat visător câteva versuri ţinute minte din şcoală: „Adormind de armonia/ Codrului bătut de vânturi,/ Flori [...]

Jurnal, XXVII

4 octombrie. Mă plimb prin succesiunea de însemnări din vechiul meu jurnal cu un apăsător sentiment de inutilitate. Nu-mi pot înfrânge decepţia. Notaţiile sunt lipsite de virtuţi. Tabloul e [...]
25.11.2015

Dragostea e în altă parte

„Parcă nici n-ar fi o persoană în carne şi oase, ci doar o umbră […]: umbra cuiva pe care nimeni nu l-a putut cunoaşte cu adevărat niciodată.” Personaje fascinante, ferme ori alunecoase, [...]
25.11.2015

Țeapa

Niciodată nu-l mai văzusem pe Miron Stratilat cuprins de o asemenea surescitare. Ochii i se roteau în cap, amenin­țând să-i iasă din orbite și să se rostogolească zăngănind pe caldarâm. Trecea de [...]

Orbi în tranziţie – 8

Popeye – Experienţe de ziarist După câteva luni mi-a spus că nu trebuie să rămân să car ziare toată viaţa, că e convins că e ceva de capul meu. M-a pufnit râsul. Cine să se uite la un prăpădit ca [...]

În devenire

Când eram mică îmi plăcea să mă joc cu omizile. Scârboase, desigur, dar fascinante pentru lumea mea neelaborată, de fată. Şi, pentru că erau atât de netrebnice, omizile meritau de toate. Împunse, [...]