Rubrici

15.10.2015

Scrisoare

Dragă Achim, Trebuie să-ti scriu acum, imediat, cât timp citindu-ți rândurile mai am în ureche vocea ta, dacă amân ies din stare și fără stare n-am argument. Ce vreau să-ti spun n-are a face cu [...]
15.10.2015

Cîntec naiv

Ce umeri și rotunzi aveai și plini! Îți vine să îngenuchezi și să te-nchini Și să săruți, nemaiținînd măsura, Acolo unde îmi ajunge, arsă, gura. Erai departe. Nu puteam să te ajung Decît cu [...]

Între două lumi

Ne petrecem primele nouă luni de viață ghemuiți într-un săculeț de țesuturi, legați de trupul în și prin care viețuim. Iscați acolo din împreunarea a doua celule microscopice, una mai [...]
15.10.2015

Intruși, la nunta unui mafiot din Chișinău

Ni se terminaseră banii, dar tare am mai fi vrut să mai bem ceva. Băiatul de la bar își astupă urechile când auzi ce-l rugam. Nu vru și gata să ne vândă o sticlă de vin pe datorie. Chiar și dacă [...]

„Avea o fată dulce, mândră, pruncă”

La întrebarea „Este luceafărul Eminescu?”, se poate răspunde astfel: Bineînțeles că este Eminescu, bineînțeles că nu este Eminescu. Orice scriitor proiectează în ceea ce scrie ceva din sine. [...]

Jurnal, XXI

Poate că sensul scrisului, unul dintre sensurile scrisului, e de fapt unul de o incredibilă simplitate: să redai vieţii amplitudinea şi splendoarea pe care le pierzi trăind, trăit fiind mai [...]
14.10.2015

De-a ventrilocul (II)

„Scrisul este o muncă solitară. Îţi pune stăpînire pe viaţă. Într-un anume sens, scriitorul nu are viaţă proprie. Chiar şi cînd se află într-un loc, de fapt nu se află în locul acela. Altă [...]

Mateiu, autor și personaj

”MJC” e titulatura sub care semna, adesea, vlăstarul nelegitim al lui I.L. Caragiale, întâiul său născut: ”Mathieu Jean Caragiale”. Uneori cu adaosul pompos ”comte de Karabey”. Visurile de [...]

Orbi în tranziţie – 2

Ligia – Un Crăciun pustiu De când mă ştiu am avut o prietenă bună, cu care îmi petrecusem în copilărie tot timpul. Eliza. Dacă aş fi avut o soră, cu siguranţă aşa s-ar fi purtat şi aşa aş fi [...]
14.10.2015

Substituirea

Atât îi mai rămăsese: să fugă, să fugă cât mai departe de casa aceea blestemată în care cunoscuse doar spaime, dureri, umilințe. Uneori i se părea că și cele mai inofensive obiecte de-acolo [...]