Rodica Oniga 
Tu eşti bolnav de gheaţă
pe braţul meu te-ndoi
şi văd cum crengi de ceaţă
se agaţă rar de amândoi
şi versul ghicitoare pe care îl îndoi
se întoarce iar la mirii ce îi visăm.
În liniştea pictată, noi hoţi, ne furişăm
şi vine o zi adâncă dinspre apus şi răsărit
cât un secol în care nu am călătorit.
