Rodica Oniga 
Lumea cuvintelor anume nestinse
a desprins sufletul de fiinţe aprinse.
Ceva din nesomnul nefiresc al somnului
a gustat lumina coaptă de la capătul rândului.
Desprinşi din Dumnezeire târziu
căutăm culorile apusului cărămiziu.
Nuanţele dintre noi încep să vină
între trecut şi prezent ca o rugină.
Suntem alb şi greul ochiului plângând în doi.
Suntem spaima unei amintiri amândoi, amândoi.
