Radu Matei Todoran
26.09.2022
Întâmplări sub lună
Pleoapa lacului e-atinsă de un braţ al lunii stinse şi-n lumina ei învinsă liliacu`a plânge prinse trec copile-n straie sure sub altarele de rodii şi-n tăcerea din pădure vârcolacii [...]
02.07.2022
Pastel
Măşti din flori de liliac peste lacul fără umbre desenând pios sub unde zei de ceară care tac veştede lumini se-adună în iatacul serii plânse licurici cu mantii ninse se întorc gomoşi din lună [...]
04.06.2022
Vârste
Plânse toamne vechi tezaur de monezi cu regi desculţi brume-n chip de blănuri scumpe sub luceferii cărunţi foşnet de rugini şi patimi bani mărunţi căzuţi din aştri cerul ca o mască tristă [...]
14.04.2022
Petrecere
Ploi pahare şi iubite vânturi moi posomorâte flori de câmp apuse-n brumă îngeri mirosind a humă vine despletita toamnă cu parfum de mare doamnă despuind ferestrele alungând nevestele între lungi [...]
25.03.2022
Vis
E nuntă Între gresii şi printre fluturii care se desprind aiurea din noi roiuri policrome de fluturi care cândva la rădăcina gresiilor au fost fumurii făpturi lugubre pășesc spre altar ducând pe [...]
08.03.2022
Tu
Te-apropii de vis pas de egretă şi apele le tragi uşor peste mine în palmă-mi săruţi viaţa prelungă mestecenii moi îmi adorm în iubire ce linişte porţi în buze în sâni în nesfârşire cu pas de [...]
13.02.2022
Omul de ceară
Un cerc de cenuşă sunt drumurile noastre proptite-n iluzii gările sunt pustiuri încă populate şi podurile întind speranţe între maluri vitrege trenurile înnoadă fumuri de destine plictisite şi [...]
13.01.2022
Omul de ceară
Un cerc de cenuşă sunt drumurile noastre proptite-n iluzii gările sunt pustiuri încă populate şi podurile întind speranţe între maluri vitrege trenurile înnoadă fumuri de destine plictisite şi [...]
09.12.2021
Vinul e pe sfârșite
De sus îngerul serii ne aruncă flori cernite flamingo au împietrit la marginea lumii ca niște fantome de coral caii de Camargue aleargă prin viile părăsite sub copitele lor ceara vinului plânge o [...]
21.11.2021
Murind între paranteze
Se spărgeau castane să mai respire tăcerea – nu le mânca nimeni – şi dricul era deja plătit pentru o eventuală dimineaţă – cea mai apropiată – undeva blestemul s-a trântit peste-o floare – [...]
