Evantaiele uitării

Tocmai mă prăbuşisem
dintr-un vis cald
cald era şi vinul
şi nisipul din clepsidră
şi timpul
am căzut ca un bulgare de dorinţe
undeva între sânii tăi
vişinii râdeau acrişor
sub fereastră
câinelui trist îi era cald şi lui
încercând să-şi dezbrace năravurile.

Pe un pergament
Zeii Eghipetului
mi-au trimis hieroglife
cerneala era încă fierbinte
ca sângele tău pofticios
care susură în capilarele noastre.

A început să miroase a logodnă
scribii noştri păzitori
într-ale cuvântului
se jucau cu iubirea
arzând pergamente
focul îl înteţeau
cu evantaie croite din uitare.