O poveste atlantă

Nu mai eram același zeii m-au lăsat pradă nesfârşirii pe rând oamenii răi şi cei buni fugeau din mine clipele mele condensate ca nişte lacrimi ale haosului au spart clepsidra iar timpul precum un vraci smintit îndesa intr-un alambic stele păgâne mai aveam câţiva stropi de speranţă în buzunarul de la piept dar pieptul se […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.