Dumitru SârghieDumitru Sârghie
11.06.2016

Ce e amarul?

Mă-ntreb, adeseori, ce e amarul,
care-mi inundă sufletul încins,
acolo unde mai mocneşte jarul
unui incendiu de demult nestins.

Şi dat mi-a fost să mă aplec de sete,
lângă fântâni de rouă preacurată,
scrutând printre fiorduri violete,
acel amurg solemn ce nu se gată…

Semnele vieţii-mi cântă înserarea,
eu, însetatul, din deşert mă-ntorc,
Să-ţi străjuiesc, iubito, evadarea
şi, din tristeţe, zâmbete să-ţi… torc.

Căci eşti un flutur izgonit din Rai,
aterizat pe ochiul meu verziu,
te ştiu, femeie, de pe când zburai,
prin flori de măr, cu trupu-ţi arămiu!

Ce e amarul, deci, mă tot întreb,
când mă întorc la dragostea dintâi,
atuncea când eu redevin efeb
şi te implor, solemn, să mai rămâi?

Sursa foto: pinterest.com