Dumitru SârghieDumitru Sârghie
20.06.2016

E ca și când….

E ca şi când, în preajma ta,
uluitoarea floare de cireş
se-nclină, fără să dea greş,
spre ochii tăi de peruzea.

E ca şi când ţi-ar arăta
cărarea înspre nemurire,
în ziua de Bunavestire
şi-aroma ei te-ar… aresta!

E ca şi când, iubita mea,
cireşul ţi-ar croi veşminte
şi-apoi, ţi-ar oferi, cuminte,
imaculate flori de… nea!

E ca şi când, înmiresmată,
natura ne-ar reda vigoarea,
e ca şi când, adinioarea,
te-aş fi iubit ca altădată…

E ca şi când, din casa ta,
mânată de un nou concept,
femeie, des, m-ai alunga,
ţinându-mă mai strâns la piept!

E ca şi când, un timp nescris
ne-afundă-n tainele fiinţei,
redând lăuntricul priinţei –
de-a ne iubi tot mai… precis!

Sursa foto: pinterest.com