Daniel Cristea-Enache
09.01.2019
Sunt scriitor? Sau nu?
Am scris episodul prezent din LIFE direct pe Facebook, de pe telefon, l-am „bibilit”, l-am postat și… ia-l de unde nu-i. Probabil am apăsat aiurea pe o tastă a telefonului și l-am șters. [...]
06.01.2019
Serbarea zilei Soției mele
Data de naștere a Soției fiind pe 27 iunie, aniversările ei au căzut mai mereu în zile cu examene și cvasi-toride. Cine are chef să petreacă atunci cînd afară sînt 40 de grade la umbră? Numai în [...]
02.01.2019
De-astea citiți voi acum?!?
Înainte să debutez în presa culturală cu o recenzie (asta era la finele lui 1995, în „Contemporanul – ideea europeană”, condus atunci și acum de Nicolae Breban), am purtat o [...]
30.12.2018
Cea mai dificilă probă de la Bac-ul meu a fost la Sport
Încă nu știu ce-a făcut azi Băiatul nostru la Bacalaureat, dar știu ce-am făcut eu cu un sfert de secol în urmă. Pe atunci, în 1992, se dădea Bac-ul la cinci materii, astfel că am făcut și [...]
26.12.2018
Dacă Dumnezeu există, Tata n-a murit de tot
Într-o zi, lui Tata i s-a umflat rău abdomenul și s-a dus la spital. Diagnosticul („cancer”) a apărut curînd; l-am aflat pînă și eu, mezinul. Lunile care au urmat au fost teribile, cu promisiuni [...]
23.12.2018
Și nu era nimic mai frumos
Mi se spune uneori, cu o nuanță de reproș, că sînt imatur, infantil, copilăros; dar Valeriu era și mai și. Era un copil mare și bun ce părea să nu facă parte din categoria adulților care impun [...]
19.12.2018
Am făcut bine, Mama?
Foarte mic, undeva la mare, într-un port. Să fi fost Constanța? Mangalia? Mă uitam de jos în sus la părinții mei, care mi se păreau uriași, ca toți „oamenii mari” pe care-i întîlneam. Niște [...]
16.12.2018
Lumina copilăriei mele
Lumina copilăriei mele am crezut-o pierdută pentru totdeauna; dar am găsit-o în anii din urmă, în străinătate, mai întîi lîngă Oostende, în Belgia, la Marea Nordului, în vara lui 2016, apoi la [...]
12.12.2018
Cu sania
Zăpada halucinantă de afară (nu-mi amintesc să fi apucat ninsori atît de tîrziu în martie) îmi dă gustul bun al copilăriei cu sania, cu mănuși și căciulă; și, putea lipsi?, cu cheia de gît. Aveam [...]
09.12.2018
Atît de tare îl iubea
În ziua în care a murit Valeriu Cristea, pe 22 martie 1999, Nașa, soția lui, mama mea adoptivă din 1987, a încercat să se sinucidă. Ne-a scris o scrisoare în care ne cerea iertare și a luat un [...]
