Cristina Crețu

15.03.2020

Când voi fi şi eu…

          Venise iarna. Antrenamentele le făceam în club. Alergam prin zăpada înaltă şi îmi simţeam pielea roşie arzând. N-aveai tată, n-aveai mamă. După alergat, mergeam la forţă într-o încăpere [...]
08.03.2020

Şerpi de alge (II)

         Am început clasa a zecea. Îmi plăcea la şcoală, îmi plăceau profesorii, mai ales doamna Grecu Iolanda, diriginta noastră, profesoară de fizică, şi doamna Cociu, profesoara de română. La [...]
01.03.2020

Şerpi de alge

          Glumeam între noi, când aveam o clipă de răgaz. O caiacistă, Marinela, avea nasul un pic mai mare, coroiat, ca amerindienii. Se găsea câte unul să-i zică: – Marinelo, fată, tu să [...]
23.02.2020

O ploaie de vară (II)

          În prima zi de august, ne-am dus în club, unde era pista de alergare. Un colonel ne-a luat în primire: – De astăzi, vom face pregătire [...]
16.02.2020

O ploaie de vară

          De câte ori mă întâlneam în sat cu fostul meu profesor de sport, domnul Mulţescu, îmi zicea:         – Eşti înaltă, Cristina, du-te să faci sport, e păcat să stai aşa…         [...]
09.02.2020

Cenuşă arsă (II)

         M-am refugiat în învăţătură. M-am înscris la cercul de română şi la cel de chimie. Până în trimestrul al doilea am ajuns cu trei olimpiade pe judeţ: română, chimie şi engleză. Veneam în [...]
02.02.2020

Cenuşă arsă (I)

      Am ales Liceul sanitar din Târgovişte, dar examenul îl dădeam în Alexandria, la fostul sanitar, schimbat în mecanică fină. Ceauşescu. Mama m-a adus mai înainte cu două zile şi m-a lăsat la [...]
26.01.2020

Semnul (II)

Era un băiat din alt sat, mai mare ca mine, licean în clasa a unsprezecea. Ferma ne asigurase transport, o remorcă prăfuită, cu trei bănci. Ne ţineam unii de alţii, să nu cădem. Într-o zi m-a pus [...]
19.01.2020

Semnul (I)

        Parcă m-aş întinde pe o apă să înot, e foarte plăcut să te culci pe o masă lichidă, ea te primeşte, apoi de tine depinde dacă nu te duci la fundul apei, aşa simt când mă gândesc la [...]
12.01.2020

Am coborât dintr-un tablou

         Aprilie cu mantie de vânt rece, care-mi ajunge în oase şi mă alungă. Unde să mă duc? Mai demult, am fost izgonită dintr-un tablou frumos şi am coborât apoi într-o vale a plângerii. Lumea [...]