Cristina Crețu 
Pe masă,
Mămăliga așteaptă
Să-și împartă trupul.
Din cui,
Mama ia ața
Și-o-mparte-n trei:
Pentru mine și frații mei.
Ochii mi se prăvălesc în lacrimi
Și aburii șterg totul,
Ca pe-o icoană.
(poezie scrisă cu douăzeci de ani în urmă, închinată mamei, care a decedat pe 22 iulie 1999)
