Cristina CrețuCristina Crețu
20.06.2021

O pată albă pe cer

Eu sunt fericită, i-am spus mamei.

Cu toată timiditatea, am îndrăznit și i-am spus.

Apoi, am căzut în reverie, în lumea mea din gând.

Mama m-a strigat

Să o ajut să scoată mașina de cusut Singer la soare.

Bineînțeles că nu am auzit-o,

Fericirea era o pasăre închisă în inima mea, cu ochii

Mici, mici,

Nici nu mă mișcam, să nu o sperii,

Dar mama știa mai bine,

Mama știa mai bine prețul

Și atunci mi-a tras o palmă,

Să mă trezesc.

Eu nu sunt fericită, i-am spus într-o vară tatălui meu.

Știu, mi-a spus el simplu.

Și amândoi am tăcut.

Nu știu la ce s-a gândit tata,

Eu am privit pe geam o pasăre

Și aș fi vrut să fiu ca ea:

O pată albă, mică, mică,

Pierdută în tot cerul de lapte.

În imagine: autoarea, în anul 1989 (foto din arhiva personală)