Cristina Chirvasie

12.12.2015

Războiul nu e o aventură, ci o boală

Întotdeauna când trebuie să scriu despre un spectacol am nevoie de un timp mai lent de digestie. Nu cred în textele scrise pe colț de masă, nici pe șervețel, nici între două cafenele, dar nu [...]
05.12.2015

Cenzura fără cap și coadă

N-am minte să accept capriciile cenzurii comuniste, o cenzură zeloasă, mofturoasă, profitoare și, din când în când, fatală. Pot accepta autocenzura, ca formă de adaptare, nu de apărare, dar nu și [...]
28.11.2015

Pentru prostie, indisponibil

Îmi plac aniversările. În vâltoarea vremurilor astea deșucheate ne mai aduc aminte că suntem oameni și că peste noi, vrem, nu vrem, trece timpul față de care avem mai degrabă resentimente. Asta [...]
21.11.2015

Omul lui Brook

E atât de greu să vorbeşti despre Brook. Aşa spunea undeva, cândva, uriaşul exilat al teatrului românesc, regizorul Andrei Şerban. Mă raliez şi eu cuvintelor sale. De câte ori l-am auzit vorbind [...]
14.11.2015

Andrei Șerban. Destin vertical

Se spune că lumea teatrului e bântuită de orgolii, îngustimi și măruntișuri ale spiritului, în contrast cu larghețea imaterială pe care o dăruiește rampa sau acel dincolo de rampă despre a cărui [...]
07.11.2015

Aripa Gopo

Ca să vorbești despre Gopo n-ar trebui să aștepți împlinirea unui număr rotund de ani care să aibă racord cu cifrele din biografia sa. Despre Gopo nu poți vorbi decât la prezent, un acum în [...]
31.10.2015

Dansaţi, dansaţi, altfel suntem pierduţi!

În spatele imaginilor se pot ascunde poveşti de viaţă. Vieţi fascinante, tumultoase, radicale, destine puternice care schimbă punctele în suspensii creative generatoare de metamorfozări ale [...]
24.10.2015

Cele 1001 de seri ale Șoimiței

Am întâlnit-o în 2011 la Opera Națională din Timișoara. Pentru prima dată. Venise cu Giselle. După aproape 20 de ani pașii ei de o inefabilă poezie călcau din nou pe o scenă românească. Știam [...]
17.10.2015

N(aum), plămădirea din umbre

Timp – Om. Om – Eu. Un dialog cu permanenţe teatrale neviciate. Cu nimic. De nimeni. Cel puţin până acum. Un acum răscopt ca o pătrundere iniţiatică în vanul visării. Până unde poate păşi [...]
10.10.2015

Cât îi datorăm doamnei Bulandra

Sunt unii oameni născuți să fie stâlpi, locomotive sau arcuri. Resorturi determinante într-o epocă sau alta, care convoacă spiritul mobilând, în tandem cu harul, ceea ce îndeobște numim un pas [...]