Camelia Radulian
25.10.2019
Pe timp apasă albul
Pe timp apasă albul. Aproape pân’la gene e iarna-n noi și, albă, în inimi ne tot sapă cu un cuțit de friguri. Ne ducem ca o apă; mărăciniș ne facem, de ghețuri, între gheme. Se sting în van, ca [...]
18.10.2019
O zi
Atâta ispitire, garoafe. tu pui scrisori în trenuri și pleci doi sâni speriați, transparența cămășii, aburii, ziua moale buzele încă nude roz penibil, așa cum le stă bine fetelor să tânjească [...]
14.10.2019
Cele mai frumoase scrisori
Singuri, morții mai scriu scrisori de pe front Eu parcă-i aud cum scrijelesc răcoarea aceea de ierburi pe trupul În care ruginește un glonț. Parcă eram și eu o iubită, cu părul nebun, alergând [...]
11.10.2019
Ori o rană de vădană
M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem [...]
04.10.2019
Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei
Nimeni n-a mai apucat să se ascundă: oamenii plastic oamenii metal oamenii rouă oamenii pământ. Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei. Mi-am fiert unghiile, părul, călcâiele. Vedeți [...]
27.09.2019
Ochii, mâna și nebunii
Un pătrat rotund îmi duse gândul tău pe lemn de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră tu ești frigul meu de tundră [...]
20.09.2019
Ochi în ochi de nedeochi
Calcă luna peste prunduri fi-voi haina ei de scânduri gol în golul dintre rânduri cerc în cerc pe lemnul crucii unde-şi uită zborul cucii noaptea-n flori şi ziua-n fluturi facă-se din mine luturi [...]
16.09.2019
Să învățăm să mințim frumos
Nu știu de unde și de ce s-a eternizat printre oameni celebra, bombastica și negândita zicere că e mai bun un adevăr crud decât o minciună frumos împachetată. Și unii chiar o cred! Există semeni [...]
13.09.2019
Numele tău îşi varsă genunchii
Spune-mi că e doar un zvon de amiază, o minerală nevoie de somn, nu acest ocean de piele bătrână, nu ploaia care îţi umple cuvintele cu volbură și nuiele. Ești. Ai luat frigul grădinilor, vederea [...]
06.09.2019
Moarte și liliac
Mâna mea s-a întins pe iarbă până a prins rădăcini Plesneau toţi sâmburii ei de cais şi toate multele vrejuri desenau linişti prin scorbura sângelui. Aşa era, nu-mi răspunde, vedeam şerpii [...]
