Ochi în ochi de nedeochi

Calcă luna peste prunduri

fi-voi haina ei de scânduri

gol în golul dintre rânduri

cerc în cerc pe lemnul crucii

unde-şi uită zborul cucii

noaptea-n flori şi ziua-n fluturi

facă-se din mine luturi

facă-se din mine zori

subţioară de ninsori

arşiţă din nouă  sori

să mă bei când vrei să zbori

să fiu ceară  în psaltire

literă de mânăstire

să-ţi spăl pieptul de cănire

și cămaşa de rănire

omul drag de neiubire

nevederile de ceţuri

focurile de îngheţuri

netihnirea din picioare

poticnirea din oscioare

nerodirea din vlăstare.

Taie-şi corbii urme lunge

negrul bezna să-și alunge

uite-și dorul pietre lungi

să nu pleci, dar să ajungi

ploaie de picurătură

roşu moale în răsură

ochi în ochi de nedeochi

frunza mierlelor în plopi.

Timp al meu,  să nu mă-ngropi!