11.10.2019
Ori o rană de vădană
M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem pe lună nouă. Ninge oare, ori mă stinge ori îmi plânge-n ochi o mamă ori o rană de vădană? Dintr-un felinar de […]