Adrian Sângeorzan
15.02.2018
Doctor bun la toate
La dispensar făceam de toate, chiar şi mică chirurgie. Cu asta cred că l-am cucerit pe Ianos care împărţea doctorii în trei categorii: cei care fac lucruri doar cu mintea, cei care ştiu să-şi [...]
08.02.2018
Când zăpada nu s-a mai topit până în martie
A venit apoi iarna. Anul acela a nins devreme şi zăpada nu s-a mai topit până în martie. Când ieşeam din casă fiecare pas era însoţit de scârţâitul zăpezii îngheţate. Până ajungeam cu sania în [...]
01.02.2018
Povești cu stafii
După ce am învăţat să călăresc plecam la plimbare cu Bator pe drumul forestier. Eram încă fascinat de sunetele acelor copaci de lângă ruine. Într-o zi târzie de toamnă mi-am luat cu mine [...]
25.01.2018
Sunetele stranii ale copacilor doborâţi
Dispensarul avea oarecum reputaţia unui club social. Mă trezeam seara cu veterinarul sau preotul ortodox bătându-mi la uşă pentru o partidă de şah sau poker, sau pur şi simplu pentru a sta de [...]
18.01.2018
Curgeai cu valul, spre nimic
Eram foarte tânăr şi încă nu-mi doream să fug de realitate. Asta a venit mai târziu, pe măsură ce mi-am epuizat resursele de adaptare într-o lume care nu ne dădea prea multe şanse. Păream turnaţi [...]
11.01.2018
Timpul părea să ne fi dat o mică păsuire
După primul an absolvit la medicină, am început să ridicăm ochii din cărţi. În fiecare toamnă ne duceau câteva săptămâni la muncile agricole sau patriotice şi asta a ajutat desigur la apropierea [...]
04.01.2018
Nişte copii teribili care nu vor să îmbătrânească
După primul an de medicină ne-am relaxat cu toţii şi am descoperit Costineştiul, pe litoralul Mării Negre, locul unde se întâlneau studenţii în vacanţa de vară şi unde se puteau întâmpla toate [...]
28.12.2017
O revoluție (sexuală)
În noaptea aceea toţi balicii ştiau că mă duc la o femeie şi când am ieşit din cămin cu valiza Ginei, un val de strigăte mi-a răpăit pe timpane în care mi se explica clar ce trebuia să-i fac [...]
21.12.2017
Crezi că-l cunoşti cu adevărat?
Plecam acasă la Bistriţa aproape în fiecare sesiune. Acolo mă simţeam la adăpost de lumea nebună din căminul 6, iar timpul era un animal mai uşor de îmblânzit. Începusem să cred că am să ajung [...]
14.12.2017
Vremuri grele pentru medicinişti
Cu zece zile înainte de examenul de oase mi-am luat craniul, notiţele, un atlas şi am plecat la Bistriţa ca să învăţ acasă. De a doua zi am intrat în sistemul de învăţat al lui Gubeş în care [...]
