Adrian Sângeorzan
07.12.2017
Stafiile noastre, cele de toate zilele
În prima lună de cămin am descoperit brusc că-mi iubesc părinţii şi le-am scris nişte scrisori atât de tandre, încât s-au îngrijorat de sănătatea mea mentală şi într-o zi m-am trezit cu ei în [...]
30.11.2017
Nenorocitele oscioare ale gândurilor noastre
În toamnă am plecat în Clujul mult visat şi mama mi-a făcut o valiză ca şi cum aş fi plecat în armată. Mi-a pus şi un aparat de ras vechi de-al lui tata, deşi încă nu-mi creştea barba. Aveam un [...]
23.11.2017
Primul pariu câștigat cu viața
Medicina continua să fie o profesie dorită. Halatele albe rămăseseră singurele uniforme care îşi mai păstrau nepătate vechile însemne. La terminarea studiilor, înainte de înmânarea diplomelor, se [...]
16.11.2017
Gumă de mestecat, în loc de țigări
Lăsatul de fumat a fost una din cele mai mari victorii împotriva mea însumi. Fumam de la 14 ani şi nu mă puteam imagina fără o ţigară aprinsă între degete nici dacă aş fi fost lăsat pe o insulă [...]
09.11.2017
Merele salvate
Livada de mere de pe vârful dealului, jumătate lucrată, jumătate lăsată în paragină, arăta ca faţa unui bărbat care îşi rădea numai o parte a obrazului. Jumătate fusese cumpărată şi era [...]
02.11.2017
Copile chinuite
Am asistat o naştere cum nu mai văzusem niciodată. O femeie africană venise să nască în spital primul său copil. Nimic deosebit decât că era una din acele femei circumcise la pubertate. Văzusem [...]
26.10.2017
Pe-atunci am învăţat să zâmbesc din nou
Lunile care au urmat nu am ieşit din scraburi. Am fost un robot aproape perfect. Paradoxal, cam pe-atunci am învăţat să zâmbesc din nou. La început discret, cu colţurile gurii lăsate în jos după [...]
19.10.2017
Aici nu comentezi nimic
Citesc o carte de obstetrică şi ginecologie trimisă din Statele Unite la sfârşitul anilor ’80 de unul din colegii mei, emigraţi acolo. O citesc încet din cauza englezei mele, însă schemele şi [...]
12.10.2017
Circumcizii
Fraţii Roşu au fost prietenii mei cei mai buni din Şieu, un sat în inima Transilvaniei unde părinţii mei erau profesori. Aveam vreo nouă ani când Familia Roşu a plecat în Palestina. De Israel am [...]
05.10.2017
M-am simţit fericit şi cu adevărat acasă, de parcă nici nu plecasem vreodată
Era o zi perfectă, clară, soarele blând de septembrie filtra lumina printre frunzele smochinului din curte. Totul părea rotund în jurul meu şi aveam senzaţia plăcută a întoarcerii acasă. M-am [...]
