Doctor bun la toate

La dispensar făceam de toate, chiar şi mică chirurgie. Cu asta cred că l-am cucerit pe Ianos care împărţea doctorii în trei categorii: cei care fac lucruri doar cu mintea, cei care ştiu să-şi folosească şi mintea şi mâinile şi unii care nu ştiu să facă nimic, în afară de reţete. Jos în dispensar aveam cărţile de medicină. Dacă era nevoie mă retrăgeam într-o cameră şi citeam între două vizite. Mi-era totuşi frică să nu fac ceva greşit, iar în afară de cărţi nu aveam pe nimeni cu care să mă consult. Cu totul altă senzaţie când eşti complet singur, doar tu şi bolnavul pe a cărui frunte nu stă scris nimic, nici diagnostic, nici tratament.

Într-o noapte a venit un tip de la depozitul de armăsari lovit în cap de un cal, cu copita. Intrase beat între ei şi caii de rasă nu suportă mirosul de alcool. Parcă-l tăiase cineva cu cuţitul deasupra ochiului până jos la ureche. Scalpul îi atârna complet peste ochi şi sângera puternic. L-am chemat pe Ianos să mă ajute şi l-am cusut cu anestezie locală şi eter pe mască. S-a vindecat frumos şi asta mi-a crescut popularitatea în sat. Am mai născut nişte copii, am redus nişte luxaţii şi fracturi şi chiar am amputat un deget complet zdrobit. Acolo am consultat de fapt ultimul bărbat. După ce am plecat din Homorod, am dezertat total devenind doctor de femei pentru totdeauna.

Tot acolo mi s-a întâmplat să joc şi rolul veterinarului. Ianos ştia că mi-e frică de sobă şi stau treaz până târziu. Într-o noapte mi-a bătut la uşă şi m-a rugat să-l ajut într-o problema urgentă şi personală:

– Vin de la veterinar care nu-i acasă, mi-a spus grăbit. Acasă am o scroafă bătrână care trebuia să fete de la o zi la alta. De vreo jumătate de oră guiţă ciudat şi se clatină de pe picioare. Am mai văzut-o născând, însă acum e altceva. Cred că s-a rupt ceva în ea şi trage să moară. Porcii fac ateroscleroză şi infarct ca oamenii. Vreau să salvez cel puţin purceluşii din ea.

– Şi eu cu ce te pot ajuta? l-am întrebat contrariat.

– Am văzut că vă place chirurgia. Să nu mi-o luaţi în nume de rău, însă am nevoie de cineva să mă ajute. E un fel de cezariană.

Ajutasem şi chiar făcusem câteva cezariene, însă nu la porci, pentru Dumnezeu! Porcii tăiaţi la bunicul la ţară îmi stricaseră multe sărbători de iarnă cu guiţatul lor sinistru. Alergam în fundul grădinii cu mâinile la urechi şi stăteam acolo până nu se mai auzea nimic. Mă întorceam doar când vedeam fumul ridicându-se de la paiele aprinse cu care era pârlit porcul.

Scroafa lui Ianos făcuse o hemoragie internă masivă şi nu mai putea fi salvată. Stătea instinctiv în genunchi cu capul în pământ pentru a drena acolo cât mai mult sânge. I-am dat nişte eter pe mască şi ceea ce a făcut Ianos a fost chiar o cezariană cu un cuţit ascuţit de bucătărie. Animalul muribund n-a scos niciun zgomot şi am reuşit să salvam şase din cei nouă purcei. Pe urmă i-a hrănit cu biberonul până ce s-au pus pe picioare. Pe vremea aceea măcelăriile erau goale şi cozile la carne interminabile.

Nu peste mult timp îi ajutam pe veterinar şi pe Ianos într-o operaţie complicată de prolaps genital la căţeaua dresată a miliţianului Ilie. Înainte de-a o face, am citit toţi trei operaţia într-o carte veche de chirurgie veterinară. A fost un mare succes şi asta ne-a pus dintr-o dată pe toţi trei foarte bine cu miliţia, autoritatea supremă în sat.

Experienţa a stimulat şi mai mult imaginaţia de braconier a lui Ianos. Mistreţii se înmulţiseră peste măsură în anul acela. Dărâmau gardurile oamenilor şi scurmau prin grădini şi curţi. Ceauşescu, atras de safariurile africane cu prietenii săi Idi Amin, Bocassa sau Gadafi, uitase complet de mistreţii din Homorod. Să-i împuşti era interzis şi o împuşcătură se auzea în toată valea. La altceva se gândise Ianos. Îmi bate într-o seară la uşă şi-mi cere împrumut o sticlă de ţuică.

– Daţi-mi una proastă, făcută de saşii din Mercheasa care nu se pricep la asta.

– Serveşte-te! Poţi să iei şi una bună făcută de ungurii tăi din Jimbor, i-am spus din pat unde citeam.

– Nu merită o ţuică bună, adăuga el cotrobăind prin cămară.

– Ai cumva duşmani la masă?

– N-am pe nimeni la masă. Vreau doar să îmbăt pe cineva, adaugă el secretos.

Am închis cartea, căci realitatea părea mai interesantă. Nu se putu abţine şi adăugă:

– Dumitale pot să-ţi spun. Vreau să prind un porc mistreţ. Sunt şi aşa prea mulţi şi nimeni nu face nimic. Au o carne foarte bună.

– Şi ce naiba vrei să faci?

– Simplu. Am să înmoi o pâine întreagă în ţuică şi am s-o las la liziera pădurii. Mistreţii sunt morţi de foame acum şi mănâncă orice. Dacă vreţi puteţi veni cu mine. Şi aşa n-aveţi nimic de făcut. Pe la 4–5 dimineaţa ne îmbrăcăm gros şi mergem să culegem mistreţii beţi. Porcii se îmbată foarte uşor şi intră în comă alcoolică. Ei, ce ziceţi de asta?

Îmi zâmbi cu dintele lui de aur pus chiar de soţia lui.

Planul său diabolic, aparent bine pus la punct, m-a lăsat perplex. Eram gata să mă îmbrac şi să plec la îmbătat mistreţi. Bunul simţ şi experienţele anterioare m-au aşezat înapoi în pat ,unde mă simţeam mai în siguranţă.

Ianos a luat ţuica şi-a plecat. Am uitat complet de el şi am adormit târziu citind. M-a trezit o bătaie în uşă pe la 5 dimineaţa. Era încă întuneric.

– Sunt eu, Ianos. Sunteţi singur?

– Cu cine ai vrea să fiu?!

Ianos ştia totul despre viaţa mea privată. Ştia că una din profesoarele suplinitoare vine excesiv de des la consultaţii, puternic parfumată şi cu o tuse sănătoasă. Nu trecusem însă de faza reţetelor cu apă de ploaie şi dacă s-ar fi întâmplat Ianos ar fi aflat primul.

– Ce s-a mai întâmplat? E cinci dimineaţa.

Ianos stătea în uşă palid şi una din gambe era înfăşurată cu un prosop îmbibat în sânge.

– Cred că am făcut un calcul greşit, spuse el. Trebuia mai multă ţuică şi mai puţină pâine. Când m-am dus înapoi erau acolo cinci mistreţi beţi ca porcii. Zăceau cu labele în sus, grohăind de plăcere. Dacă ar fi fost măcar o noapte mai rece îngheţau toţi bocnă ca la congelator şi trebuiau doar căraţi acasă. Nici nu m-am lăcomit măcar. M-am apropiat de cel mai mic şi l-am încercat puţin cu vârful cuţitului. A guiţat atât de tare că m-am blocat. Apoi au sărit cu toţii în patru picioare şi au început să se învârtă bezmetic în jurul meu. Unul m-a atins cu colţii lui ascuţiţi şi m-a tăiat adânc.

Am coborât în cabinet şi am aprins lumina. Avea o rană urâtă care sângera activ. I-am făcut anestezie locală, am spălat-o şi am început s-o cos. Mă ajută şi de data asta încărcându-mi acul cu aţă şi catgut. Ba începuse să-şi facă şi nodurile singur în timp ce povestea continuu.

– Să nu spuneţi la nimeni ce-am păţit. Într-o zi vor plăti pentru asta porcii.

(sursa foto: dcnews.ro)