CENACLU

Sunt un pian dezacordat dragostea mă atinge cu degetele-i firave şi-mi spune: „Mi-a fost dor să cântăm împreună acest cântec”. În tempo-ul clipelor primesc un sărut de fluture lezat de capriciile primăverii şi corola-mi dansează printre himere de vers alb. Scriu cu condeiul pe firul de viaţă că liniştea-i verde. În anotimpul ăsta se poartă […]

Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte.   Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe.   Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă.   […]

(fragment din romanul Zece ierni) …şi pancove în ulei a primit Felicia într-o seară pe când făcea lecţii cu Vlad, de la vecinul Copăceanu. Le avea şi el de la neamuri, de la ţară, erau de post, făcute fără ouă şi fără lapte, cu făină de la o moară pe apă, cu puţină broză dizolvată […]

Nu știu dacă voi găsi cele mai alese cuvinte pentru a scrie o poveste cu eroi universali care au răscolit valuri de lumină  la țărmurile Mării Mediteranei, într-un oraș din sudul Turciei, la 1200 de km de Istanbul, între Tars şi Antakya (Antiohia Siriei), la 80 de km de la graniţa cu Siria, cu o […]

Iubirile târzii sunt ca vinul de Cabernet băut în vârful buzelor în loc să stingă setea mai tare o aţâţă   după atâtea repetiţii trebuia să stăpânim rolul perfect că nu era totul în mâinile noastre am aflat la premieră –   să iubeşti şi să mori nu-i târziu niciodată. Sursa foto: pinterest.com

!era o seară magică, atunci când l-a găsit nemişcat, într-o seră de flori… părea că este victima unei explozii florale, culorile, aromele şi nuanţele lumii dorind să iasă din captivitate! !doar lumina de pe faţa neguţătorului de flori îţi lăsa impresia că moartea lui nu e definitivă, precum în cimitirile musulmane! !încercând să afle dacă […]

O să vă trezesc cu versul pe pământ eu nu încap și mă joc de-a Eminescu cu tăcerile din cap   Pe pământ eu nu încap și-s rănit de poezie de toate se-alege praf tăceri mai rămân o mie   Sunt rănit de poezie și mă joc de-a Eminescu cât oi fi fir-ar să fie […]

ce ierni, ce ierni veneau! din, chiar, spaima dorinţelor noastre cum înspre mine tu zburai cu lună cu tot cu ger, cu alb, cu jar   ce ierni, ce ierni veneau! iar eu  toată un gând eram un gând mai uriaş ca aşteptarea jurând pe el spoream tot câte-o altă nepăsare:   la ce bun […]

în părul din fața casei tale iar, răsare luna   aprinde un colț de stea în inima mea sfărâmată de-un cer fără să vrea…   sunt mulți ochi și urechi care-mi  dau târcoale plini de remușcări ce scot sunete pe buzele cele însetate de iubire   pălăvrăgesc pănă noaptea târziu cu sentimentul din mine deodată, […]

Tărie, Domnul Meu, îmi cer, şi-atât, Când din cuvinte sunt şi humă, Al Tău Cuvânt mi-e adăpost în gând, Rostesc iertare, Ţie, Doamne-ntruna.   Greşind, tot mă gândeam la Tine, Iertare, Dumnezeul meu, găsind, În trupul tău, ce sângera prin lume, Sunt pe o cale, ce mă va jurând.   Iar juraminte, Tu, nu ai […]