Mereu, la ceasu-acesta oprit,
îmi amintesc o veche poveste de iubire….
Când nu mai știu
dacă-i noaptea din zi
sau viața din noapte
și trăiesc o viață
ce nu-i a mea,
pe care am găsit-o
aruncată
la periferia orașului de cenușă
într-o noapte de ger abisal…
Ce-i drept, mi-a încălzit puțin inima,
mi-a topit calcarul de pe corp,
însă, cu timpul,
mi s-a impregnat în sânge…
De atunci, mă sufocă
în fiecare noapte
când îmi amintesc
o veche poveste de iubire,
când mă gândesc la tine,
când mă întreb cine ești
și unde să te-ntâlnesc
pentru a-ți înapoia
această bucată blestemată
de Mătase ruginită…